Schema Credit Europe Bank, anchetată de procurori

13 aprilie 2021

Stelian Negrea

 

În anii săi de glorie, omul de afaceri Avram Ion deținea cel mai mare lanț de supermarketuri autohton, o fabrică de pâine, un restaurant și se lansase și pe piața imobiliară.

Chiar în timpul crizei financiare din 2007, a început să se împrumute la bănci, iar una dintre ele a reușit să-l convingă cu o ofertă de nerefuzat.

Apoi i-a luat afacerile. La propriu. Pe care le-a transferat, bucată cu bucată, unui vehicul financiar propriu din Dubai. Afacerile antreprenorului român au fost vândute altor entități din cadrul grupului Credit Europe/Fiba Group pentru a fi revândute pe piața românească către companii cu același acționariat cu banca.

Acum Credit Europe Bank România SA, banca care îl împrumutase pe Avram Ion, și vehiculul financiar din Dubai sunt anchetate de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.

În tot acest timp, acționarii Credit Europe Bank România SA au pus, gratuit, pentru cinci ani, la dispoziția statului român spații pentru găzduirea unor birouri ale serviciului pașapoarte.

Schema pe larg.

În primăvara lui 2007, Avram Ion primește un telefon. La celălalt capăt al firului se află directoarea sucursalei Otopeni a Credit Europe Bank cu o ofertă de creditare: 12 milioane de Euro pentru finanțarea proiectului său imobiliar Primăvara Ghencea la pachet cu refinanțarea unor credite ale lui luate de la alte bănci. Era un prim pas pentru a deveni client captiv al unei singure bănci.

Omul de afaceri semnează contracte de credit cu o sucursală din Malta a acționarului majoritar din Olanda al băncii creditoare. Un detaliu ce i-a scăpat și care avea să-l coste scump ani mai târziu.

Banii încep să curgă mai lin și mai repede ca la alte bănci dar la fel și unele clauze care s-au dovedit pe parcursul relației dintre Avram și bancă drept abuzive.

Cu proiectele imobiliare aproape gata, cu avansurile luate de la cumpărători Avram asistă mirat cum banca croșetează motive pentru a-i întrerupe finanțarea. Credit Europe Bank România SA devenea încet, încet inamicul lui Avram în propriile lui afaceri, forțate să intre în insolvență.

Pe parcursul câtorva ani, activele afacerilor lui Avram au fost preluate efectiv de Credit Europe Bank România SA. Banca decide să le transfere la prețuri subevaluate unui vehicul financiar propriu din Dubai, Credit Plus (Gulf) Ltd. La rândul lui, acesta le-a retransferat unor alte entități de pe piața românească controlate de aceeași acționari pentru a le revinde.

Printr-o schemă, activele companiilor lui Avram au făcut o escală la Dubai pentru a fi revândute către companii deținute de aceeași acționari cu banca care l-a ademenit cu o creditare avantajoasă.

Prejudiciul cauzat lui Avram este, potrivit procurorilor, de circa 90 milioane de euro, iar bugetului de stat de 50 milioane de euro.

Cazul altora

Schema aplicată lui Avram nu e singulară. Mai mulți oameni de afaceri autohtoni s-au plâns procurorilor că le-a fost aplicată aceeași schemă de către Credit Europe Bank România.

Mai mult schema este extinsă la nivelul a mii de persoane fizice.

 

Vezi aici schema infracțională completă a Credit Europe Bank

 

Creditarea cu probleme

La zece ani de la începutul relației de afaceri dintre Avram și bancă,  procurorii Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) decid să pună sub acuzare Credit Europe Bank România SA, Credit Plus (Gulf) Ltd și pe directoarea sucursalei Otopeni, Totu (Gongu) Cristina.

Anul trecut au extins urmărirea penală împotriva celor două instituții de creditare acuzate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.

“Înainte să intru în afaceri cu această bancă aveam 1000 de angajați, o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro pe an, aveam profit an de an, achitam impozite și taxe de milioane de euro către stat, nu aveam restanțe la creditele bancare, nu aveam litigii comerciale de nici un fel. Acum nu mai am nimic din toate acestea. În plus mi-a fost adus un prejudiciu de 90 milioane de euro”, afirmă Avram.

“Au început să-mi dea credite etichetate drept contract de limită de creditare dar care erau, de fapt, credite ipotecare. Pe măsură ce construiam proiectul imobiliar, bazându-se pe o serie de clauze abuzive, și prin nerespectarea sensului inițial al creditării au refuzat să-mi mai dea bani. Așa că m-am trezit cu proiectele aproape gata, cu avansurile luate de la proprietari dar în imposibilitatea de a le finaliza din cauza refuzului băncii de a continua finanțarea. Așa că au devenit administratorii firmei care dezvolta proiectul imobiliar“, susține Avram. (Vezi aici Plangere penala nr. 13287 din 08.12.2017 date personale blurate și raport de constatare tehnici-stiintifica (aug 2019))

Oficialii Credit Europe Bank România SA au refuzat să răspundă întrebărilor DiscoverProject legate de acuzațiile lui Avram Ion și ale procurorilor de la PÎCCJ.

Credit Europe Bank România SA face parte din grupul turcesc FIBA Holding deținut de omul de afaceri Husnu Ozyegin. Fiba Holding controlează atât Credit Plus (Gulf) LTD, compania către care au fost externalizate active din România de circa 270 milioane de euro, dar și companiile Colectare Recuperare Creanțe CRC SRL- mandatarul pentru recuperarea creanțelor, și divizia imobiliară Credit Plus Imobiliare SRL.

CASETĂ 1

“Din probatoriul administrat s-a constatat faptul că există indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că Credit Europe Bank România a săvârșit cu intenție și vinovăție infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (…) constând în aceea că, în perioada 2007-2014, Credit Europe Bank România SA în calitatea sa de furnizor al serviciilor de creditare acordate SC Can Serv SRL, prin intermediul factorilor de conducere și a suspectei Totu (Gongu) Cristina a indus și menținut în eroare pe Avram Ion, reprezentantul părților vătămate SC Can Serv SRL, SC Tia Construct Ambient SRL, SC Primavara Rezidential SRL și SC Nordic Business Investment SRL, pentru semnarea a două contracte de credit și a actelor adiționale aferente, prin introducerea în acestea a unor clauze înșelătoare ce s-au dovedit a face parte dintr-un tipar infracțional prin intermediul cărora, sub aparența garantării rambursării creditelor și a protejării intereselor băncii, s-a urmărit ca scop final prealuarea activelor societății. De asemenea s-a urmărit preluarea managementului societății, prin controlul strict al încasărilor și plăților acesteia, inducerea stării de insolvență și declararea falimentului SC Can Serv SRL și a celorlalte societăți rezultate din divizarea ei, pentru ca, prin crearea aparenței neperformanței creanțelor și că acestea nu ar fi unele ipotecare, să procedeze la cesionarea lor către o societate recuperatoare, Credit Plus (Gulf) Ltd, membră a aceluiași grup societar cu banca, reprezentată de persoane cu același interes, producând în acest fel părții vătămate o pagubă de circa 90 milioane euro ”, se arată în ordonanța de începere a urmăririi penale a procurorilor.

Procurorii au pus sub acuzare și vehiculul financiar din Dubai spre care Credit Europe Bank România SA transferase activele lui Avram Ion și nu numai: ”Din probatoriul administrat s-a constatat faptul că există indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că Credit Plus (Gulf) Ltd a săvârșit cu intenție și vinovăție infracțiunea de spălare de bani (…) prin faptul că în calitatea sa de cesionar (…) și-a adjudecat ilegal creanțe izvorâte din contractual de credit (…) și din contractual (…) în scopul ascunderii originii ilicite, încălcând prevederile (…) privind creditul ipotecar, care interzice cesionarea unor creanțe imobiliare către o entitate care nu se află sub supravegherea BNR”

Pe lângă cele de mai sus puhoiul de acuzații la adresa celor două entități bancare este mult mai mare, situație care a dus, în octombrie 2020, la extinderea urmăririi penale față de acestea. (Vezi aici Ordonanța de începere a urmăririi penale și de de extindere a urmăriri penale integrală).

 

Ce spune BNR

Una din cele mai mari întrebări fără răspuns este legată de faptul dacă banca creditoare cu care omul de afaceri a semnat contractele de creditare – Credit Europe NV (asociatul unic al Credit Europe Bank România SA înregistrat într-un paradis fiscal din Olanda)– sucursala Malta – avea sau nu dreptul legal să opereze pe piața românească.

Corespondența consistentă purtată între procurorii, care anchetează această afacere de creditare, și BNR nu este de natură să lămurească problema.

Într-un răspuns, din iunie 2020, către procurorii care anchetează afacerea creditelor acordate de Credit Europe Bank România SA, BNR susține că “activitatea bancară poate fi derulată doar de către instituții de credit, persoane juridice române, și sucursale ale instuțiilor de credit din statele terțe, autorizate și supravegheate de BNR precum și instituții de credit din alte state membre ale UE, fie prin înființarea de sucursale, fie prin prestarea de servicii în mod direct, pe baza pașaportului unic emis de statul membru de origine”.

Numai că, Credit Europe Bank NV (banca olandeză, acționar majoritar al Credit Europe Bank România) și compania mamă a sucursalei sale din Malta, care îi acordare creditul lui Avram în 2007, a fost autorizată pe piața românească trei ani mai târziu: ”Astfel, la data de 04.01.2010 autoritatea competentă din statul membru de origine (DE NEDERLANDSCHE BANK – n.r. banca omoloagă BNR din Olanda) a notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României de către Credit Europe Bank NV (…)Credit Europe Bank NV nu este o instituție de credit autorizată de BNR, aceasta putând să furnizeze servicii în mod direct pe teritoriul României pe baza notificării transmise BNR de către autoritatea competentă din statul membru de origine, respectiv de DE NEDERLANDSCHE BANK”. (vezi aici corespondeța integrală dintre BNR și Parchet Adresa Parchet si raspuns BNR 08 11 2018 daca Credit Europe Bank NV are sau a avut dreptul sa desfasoare activitati in Ro Adresa Parchet si raspuns BNR 26 03 2020 daca contractele de credit ipotecar puteau fi cesionate in 2014 raspuns BNR 13 11 2019 catre procuror ref la procedura autorizare Credit Europe Bank Adresa Parchet si raspuns BNR 23 06 2021 daca credit europe bank indeplineste conditii sa desfasoare activitati bancare in Ro)

 

Mii de procese

Avram Ion nu este singurul om de afaceri care s-a considerat păgubit în relația cu Credit Europe Bank România SA.

Conform datelor publice de pe portalul instanțelor de judecată, cele două entități bancare puse sub acuzare de procurori, Credit Europe Bank România SA și Credit Plus (Guld) Ltd, sunt parte în mii de procese nu numai cu persoane juridice, ci și cu persoane fizice.

Omul de afaceri Russu Ioan Valer, patronul unei companii de șlefuit piatră, a depus o plângere penală împotriva Credit Europe Bank România SA și a șapte persoane din conducerea acesteia pentru săvârșirea cu vinovăție a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.(Vezi aici Plangere Russu Venus Stones prin avocat la procuror cu datele personale blurate

Avocatul Adrian Cuculis, care reprezintă o serie de clienți supuși executării silite de către bănci, susține că sunt sute de mii de clienți persoane fizice și juridice ale Credit Europe Bank România SA iar valoarea activelor transferate din România în afara țării depășește 1 miliard de euro. ” Ca avocat, care se ocupă de fenomenul infractional al recuperatorilor de creante de peste 11 ani pot să zic că Credit Europe Bank România SA sunt cămătari legalizați. Am clienți cărora patronul turc al acestei bănci le-a zis direct că strategia băncii este să pună mâna pe cât mai multe portofolii de active din România ca să cumpere țara. Cred că ne aflăm în fața unei mușamalizări generalizate menite să protejeze această bancă”, spune avocatul Cuculis.

 

Spațiu gratuit pentru statul român

În paralel cu activitatea de creditare, patronii Credit Europe Bank România au decis să pună la dispoziția statului român spații generoase pentru găzduirea unor birouri ale Direcției Generale de Pașapoarte în mall-ul Plaza România.

Adică o direcție importantă a Ministerului de Interne, care coordonează și activitatea Poliției Române, ai cărui angajați, ofițeri de poliție judiciară, lucrează la dosarele penale în care este anchetată banca turcilor.

Inițiativa a venit din partea TIKA, o agenție guvernamentală care reprezintă interesele guvernului Turciei în România.

Formal, contractul de comodat este încheiat între Instituția Prefectului -Municipiul București și București Mall Development and Management SRL.

“Contractul încheiat între Instituția Prefectului-Municipiul București și București Mall Development and Management SRL este un contract de comodat. Potrivit contractului locatarul are ca obligație de plată doar plata utilităților și a întreținerii spațiilor comune, plăți efectuate și pentru care nu există  restanțe. Nu avem cunoștință despre existența unor solicitări, respectiv facilități acordate de Statul Român (n.r. către patronii turci ai Plaza Mall. Valoarea totală a utilităților și a întreținerii spațiilor comune plătite pe perioada derulării contractului la zi este în cuantum de 1.799.696 lei“, se arată într-un răspuns al Prefecturii București pentru DiscoverProject.

La nivelul Prefecturii nu există temeri legate de faptul că ar putea exista breșe de Securitate legate de faptul că un serviciu esențial al statului român este găzduit în birourile private ale unei companii turcești la inițiativa unei agenții guvernamentale din Turcia: “La nivelul Serviciului Public Comunitar de Pașapoarte al Municipiului București sunt respectate măsurile de protecție a informațiilor conform obligațiilor prevăzute de actele normative cu incidență în materie. Totodată, menționăm că nu au fost identificate vulnerabilități referitor la securitatea datelor”.

Nici biroul de la București al TIKA, nici proprietarii Plaza Mall nu au dorit să răspundă întrebărilor DiscoverProject pe marginea relației dintre statul român și compania turcească și agenția de stat din Turcia.

BANII EUROINS SE PLIMBĂ PRIN PARADISURI FISCALE

5 aprilie 2021

Stelian Negrea

Bulgarii care controlează Euroins au transformat compania de asigurare într-o pușculiță proprie de sute de milioane de lei, în timp ce mii de asigurați stau prin tribunale ca să recupereze câteva mii de lei.

 

Pe contrasens.

 În ianuarie 2020, un bărbat de 52 de ani merge la o judecătorie de lângă București ca să-și recupereze banii din asigurarea RCA, după ce fusese victima unui accident rutier cu aproape un an în urmă. Revendică atunci aproape 4500 de lei, după ce compania de asigurări îi amânase repetat plata.

Mii de victime ale unor accidente rutiere fac anual astfel de drumuri în instanțe pentru că firma de asigurări nu le acoperă daunele.

În timp ce victimele se plimbă prin tribunale, banii companiei de asigurare se plimbă inclusiv prin paradisurile fiscale, finanțând diverse afaceri ale administratorilor bulgari de la Euroins.

Tot în ianuarie 2020, aproape 16,5 milioane de lei se adăpostiseră în conturile unui offshore cipriot, Kamalia Trading Limited. Plecaseră din România, de la compania de asigurări, ca un împrumut pe termen scurt. În acte, offshore-ul cipriot e deținut de consultanți și avocați din însoritul paradis fiscal european, unde decenii la rând marii afaceriști și-au ascuns banii în tentativa lor de a evada fiscal.

În mod normal, tranzacția cu offshore-ul cipriot ar fi trebuit analizată de autoritățile române, susține un consultant fiscal consultat de DiscoverProject: “Ca administrator nu poți să folosești banii companiei cum dorești, legea societăților comerciale și regulamentele ASF interzic astfel de împrumuturi atunci când sunt între companii afiliate, dar, probabil, că în acest caz ASF nu a demonstrat cine se află în spatele companiei cipriote”, susține un expert fiscal despre aceste împrumuturi.

Într-o discuție cu reporterii DiscoverProject, noul CEO al Euroins, Tanjia Blatnik, susține că nu deține informații despre acest împrumut. Ni-l indică drept sursă de informații pe Georgi Markov, Deputy CEO Euroins Insurance Group, cel care este deținătorul tuturor informațiilor din Euroins, „omul cu cifrele”.

Banii clienților Euroins se plimbă prin paradisurile fiscale

Nici acesta nu știe despre acest împrumut și nici cine sunt acționarii off-shore-ul cipriot. Ne promite că se va interesa despre această companie însă informațiile nu ne-au mai fost furnizate.

 

Tranzacții suspecte

Tranzacții între administratorii bulgari ai Euroins și o companie de la sud de Dunăre au mai fost analizate și sancționate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), arbitrul pieței de asigurări.

Aceste împrumuturi nu sunt forme de a scoate bani din Euroins ci sunt modalități de a investi, de a diversifica portofoliul companiei. Ele sunt făcute pentru a asigura un portofoliul de investiții al companiei și au fost rambursate de către companiile către care le-am oferit. Nu este nimic anormal în acordarea unor astfel de împrumuturi între companiile din grupul Eurohold, sunt un instrument financiar. Avem propria politică de investiții care respectă legislația în vigoare. Astel de împrumuturi reprezintță circa 5-6% din investițiile noastre, restul sunt reprezentate de bonduri guvernamentale și altfel de investiții“, afirmă Markov.

Pe 20 februarie 2020, ASF a sancționat conducere Euroins pentru împrumuturi acordate companiei bulgare Starcom Holding. Un punct-cheie pentru sancționarea conducerii companiei de asigurări a fost modul în care aceasta a finanțat compania bulgară afiliată:

În cadrul investițiilor realizate de societate, s-au efectuat anumite tranzacții în baza unor contracte REPO încheiate cu societatea Starcom Holding din Sofia, cu sediul în str. Christofer Columbus nr. 43, instrumentele tranzacționate fiind acțiuni în societatea Eurohold Bulgaria”, se arată în decizia ASF.

La finalul lunii decembrie 2018, finanțările Euroins către Starcom Holding erau de aproape 28 de milioane de leva (circa 14 milioane de euro). Valoarea lor contabilă a scăzut de aproape patru ori un an mai târziu.

ASF a pus atunci în evidență relațiile dintre administratorii companiei de asigurări și, respectiv, compania afiliată, Starcom Holding:

“Domnul Assen Milkov Christov, membru al consiliului de administrație al Euroins România deține mai mult de 50% din acțiuni la societatea Starcom Holding și este, împreună cu d-nul Kiril Boshov, administrator atât la societatea Euroins România, cât și societatea Starcom Holding. Toate contractele de împrumut (finanțare) REPO încheiate de Euroins România cu Starcom Holding au fost semnate de d-nul Assen Christov, din partea Starcom Holding, și au vizat finanțări și transferul temporar de acțiuni Eurohold (cu obligația răscumpărării acestora la scadența contractului”.

Conducerea Euroins a cerut supendarea deciziei ASF în instanță, argumentând că aceste finanțări nu pot fi catalogate ca fiind “conflicte de interese”.

Asta deși administratorii bulgari ai Euroins, Assen Christov și Kiril Boshov, se aflau la ambele capete ale tranzacției. Practic, Christov decidea finanțarea de către Euroins, iar de partea cealaltă semna contractul cu Starcom, care primea banii.

În fața judecătorilor, avocații Euroins au susținut că nu poate fi vorba de un conflict de interese pentru că ar fi existat obligația răscumpării acțiunilor:

(…) în aprecierea si analiza cerințelor privind conduita profesională a dl. Assen Mîlkov Christov si a dlui. Kiril Boshov prevederile art. 2 alin. 2) lit. b) din Regulamentul nr. 2/2016 sub aspectul conflictului de interese, faptul că acordarea împrumuturilor REPO de către Euroins către Starcom Holding nu se poate considera ca s-au creat premisele unui conflict de interese, având în vedere că în cadrul acelor contracte de împrumut era prevăzută obligația răscumpărării acțiunilor Eurohold la momentul scadenței contractului, astfel încât orice risc privind restituirea împrumutului era minimizat, prin reglementarea răscumpărării valorilor mobiliare ca obligație.

O suveică mai mare.

Banii transferați către compania bulgară au reprezentat doar o mică parte din sumele investite de Euroins în alte companii din grup.

Sunt zeci de astfel de finanțări în ultimii ani, în lei, euro și leva. Zeci de milioane de euro au plecat astfel din Euroins către companii afiliate.

Oficialii Euroins nu vor să divulge valoarea totală a tranzacțiilor de acest fel realizate de companie cu entități din cadrul holdingului bulgar în ultimii zece ani. „Nu vă putem oferi acum o cifră exactă a volumului total al împrumuturilor intra group acordate de Euroins în ultimii zece ani. De altfel nici nu cred că ar avea vreo relevanță deoarece sunt împrumuturi acordate în limitele legislației în vigoare la dobânzile pieței. Pe parcusul mai multor ani poate fi vorba de sute de milioane de lei”, susține Markov.

Spre exemplu, un alt împrumut de 9 milioane de lei a mers către Synthetica AD, o altă companie bulgară afiliată Eurohold.  În plus, aproape 5 milioane de lei au finanțat, tot printr-un împrumut pe termen scurt, Asterion Bulgaria AD, o altă firmă din grupul Eurohold.

Legea societăților comerciale, invocată de ASF în cazul împrumuturile Euroins-Starcom, prevede mai multe interdicții: “(…) este interzisă creditarea de către societate a administratorilor, soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al lV-lea inclusiv ai administratorului, sau dacă operațiunea privește o societate la care una dintre persoanele anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului subscris”.

În plus, cei doi bulgari din Consiliul de administrație al Euroins au luat hotărâri și în calitate de membri în Adunarea Generală  a Acționarilor, ca unici reprezentanți ai acționarilor. Potrivit ASF, acest lucru contravine legii societăților comerciale, care stipulează:  “Membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”.

Asterion Bulgaria are sediul tot pe strada Cristopher Columbus 43, unde funcționează și Starcom Holding. S-a numit înainte Avto Union Group EAD și este încă o companie din Eurohold, grupul bulgar care deține controlul asupra Euroins.

Holdingul bulgar numără zeci de companii, cu diverse activități, unele înregistrate în paradisuri fiscal, precum Cipru sau Insulele Virgine Britanice.

Divizia de comerț și închirieri autovehicule a grupului a fost consolidată în urmă cu aproape un deceniu, când prin mai multe tranzacții offshore, Eurohold a preluat controlul unei alte companii de comerț și închiriere de autovehicule.

Compania se numea Avto Union Ad și a fost deținută până în 2008 chiar de către Kamalia Trading Limited, offshore-ul cipriot împrumutat generos în ultimii ani de compania Euroins.  Avto Union Ad a primit, rândul ei, bani de la Euroins România.

 

De partea cealaltă, Asterion Bulgaria este implicată, la București, în fosta Eurohold Automotive SRL, redenumită apoi Bopar Express SRL.

Din nou în instanță.

Acum doi ani, un alt bărbat a primit acasă o notificare cum că Asterion Capital LLC, tot o firmă offshore, solicită executarea lui silită. Se trezise cu poprire pe contul bancar în care-și primea lunar salariul.

Asterion Capital preluase, de fapt, o creanță de la Euroins. Bărbatul își dă seama că e doar o coincidență de nume, pentru că adresa și codul numeric personal erau diferite.  Șocul lui fusese însă cu atât mai mare, cu cât mai trecuse o dată printr-o experiență similară cu zece ani mai devreme. În 2009, Euroins încercase să-l execute din nou silit, acuzându-l că a condus beat și a provocat un accident rutier, iar compania ar fi acoperit pierderile.

Dar, susținea el, nu fusese niciodată în mașina respectivă și nu avusese nicio treabă cu accidentul rutier respectiv.

Am fost din nou șocat să reiau ciclul reclamațiilor la executor. Am luat legătura cu un avocat care a solicitat clarificări”, le-a spus bărbatul judecătorilor când a solicitat daune morale pentru modul în care a fost tratat. Bărbatul a adăugat că nici după ce a solicitat, prin intermediul avocatului, clarificări, n-a primit vreun răspuns nici de la Asterion Capital, nici de la Euroins (care cesionase presupusa creanță), prin care să-și fi cerut „măcar scuzele elementare”.

Față de toate aceste aspecte, consider că sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită (pornirea abuzivă a executării silite), prejudiciul material (zile de muncă pierdute pentru a obține dovezile necesare) cât și moral (starea de stres și supărare cauzată de o executare silită nejustificată, blocarea încasării salariului, necesitatea de a duce documente justificative la bancă pentru încetarea executării), legătura de cauzalitate și vinovăția.”, arată el în dosarul din instanță.

În ultimii ani, Euroins a cedat creanțele față de diverse persoane, de la care are de recuperat bani, către compania Asterion Capital LLC, cu care încheia contracte de cesiune. Compania de asigurări renunța astfel la încasarea sumelor, mulțumindu-se cu o mică parte din valoare. În schimb, sumele recuperate alimentau conturile companiei Asterion Capital.

Nu este o activitate pe care să o facem zilnic însă, și noi ca și băncile comerciale, ne vindem unele portofolii de asigurări pe care ne ia foarte timp să ne recuperăm banii. Le vindem la 90% din preț și niciodată nu le-am vândut la 10-20% din vaoarea acestora“, susține CFO-ul Euroins.

“Prețul la care aceste cesiuni au loc este o altă problemă care poate afecta Euroins, așa că astfel de tranzacții trebuie verificate atent de autoritățile de supraveghere și control”, susține expertul fiscal citat.

În opinia lui, modul în care o mare companie de asigurări își finanțează companiile afiliate și ulterior renunță la creanțe, prin cesiunea lor către alte companii de afară, la prețuri netransparente, ridică mari semne de întrebare privind supravegherea făcută de autorități, atât ASF, cât  și Fiscul român.

“Trebuie văzut cum au afectat aceste operațiuni activitatea financiară a Euroins, pentru că orice companie de asigurări are de îndeplinit criterii de lichiditate și solvabilitate, cu atât mai mult cu cât vorbim de o companie sancționată deseori pentru modul în care gestionează dosarele de daună”, mai spune consultantul fiscal.

PRINCIPALELE FINANȚĂRI EUROINS

(Situația la 31 decembrie 2019)

 

COMPANIE SUMĂ OBSERVAȚII
Synthetica AD

 

31, 8 milioane leva Acțiuni cotate
Eurohold Bulgaria 5,485 milioane leva Acțiuni cotate
Chimimport AD

 

6,663 milioane leva Acțiuni cotate
Sentinel Principal Sofia (Euro-Finance) 7,366 milioane leva Părți în fonduri comune de investiții
Avto Union AD

 

1,419 milioane leva Obligațiuni și alte titluri cu venit fix
Eurohold Bulgaria AD

 

22,4 milioane euro Obligațiuni și alte titluri cu venit fix
Futures Capital AD 12,117 milioane euro Obligațiuni necotate
Starcom Holding

 

6,5 milioane leva Plasamente obligațiuni

 

Daună totală în asigurări: Liderul pieței RCA cumpărat cu banii altora

16 martie 2021

Stelian Negrea

Cum ar fi să cumperi acțiuni la o companie, dar să le plătești cu banii aceleiași companii? Pare un joc de noroc, dar cineva a reușit asta.

 Norocosul se numește Dan Odobescu și este cunoscut ca fiind cumnatul fostului premier Adrian Năstase.

 N-a preluat orice companie, ci City Insurance, liderul actual al pieței RCA, cu rulaje anuale de miliarde de lei. În 2017, când realiza aranjamentul financiar, sub supravegherea autorităților, zeci mii de oameni, unii victime ale accidentelor rutiere, erau puse pe drumuri prin instanțele din toată țara de compania de asigurări care le întârzia plata daunelor.

 Efectele acestor manevre financiare netransparente se resimt astăzi, când City Insurance este controlată de SRL-ul domnului Odobescu, care nu încasează niciun leu de ani de zile, dar are datorii de zeci de milioane de euro către diverși creditori secreți.

 Între timp, reclamațiile împotriva City Insurance, liderul pieței de asigurări pe segmentul RCA, au crescut, iar întreaga conducere a companiei de asigurări a fost amendată recent de autorități pentru diverse nereguli.

 Dan Odobescu a preluat City Insurance, în 2012, de la familia unor italieni suspectați atunci de legături cu organizația mafiotă italiană Camorra.

Dar nu le-a mai plătit apoi, astfel că, după cinci ani, italienii au executat silit sereleul lui Odobescu. Îl păsuiseră mai mulți ani, pentru că și City Insurance nu le ceruse niște milioane de euro din împrumuturi mai vechi.

Chemați în judecată la presiunea ASF, italienii au pus sechestru pe pachetul de acțiuni cedat sereleului lui Odobescu.

Cum firma nu avea cu ce să-și acopere datoria, a achitat-o compania de asigurări. Astfel, City Insurance a plătit ca Odobescu să-și păstreze acțiunile în City Insurance.

 Kilometri de dosare

Când introduci în portalul instanțelor numele celor două companii de asigurări care domină 85% din piața RCA, City Insurance și Euroins, te izbește numărul mare de dosare de daună: zeci de mii de procese în care oamenii cer să fie despăgubiți, conform legii, în baza asigurării obligatorii RCA (Răspunderea Civilă Auto).

Judecătorii sunt asaltați cu solicitări pentru acoperirea daunelor, după ce oamenii au fost victimele unor accidente rutiere, iar companiile de asigurări tergiversează plata apelând la diverse chichițe avocățești.

Oamenii nici nu știu cu cine se judecă de fapt. Sunt victimele unui joc netransparent cu miză de miliarde de lei, bani colectați de la milioane de români prin intermediul polițelor RCA.

Cele două companii au fost amendate, din nou, la începutul acestui an de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), inclusiv pentru modul defectuos în care gestionează dosarele de daună.

Analiza documentelor și discuțiile cu sursele din piața asigurărilor arată cum s-a ajuns aici, cu procurori care investighează aranjamentele financiare, și cu o piață bulversată, în care domnește improvizația, deși asigurările ar trebui să funcționeze ca un ceas elvețian. Acum, ASF forțează și o infuzie de capital în cele două companii astfel încât ele să poată acoperi daunele restante.

Cum s-a ajuns aici și de unde vin banii?

Zero încasări.

Principalul acționar al companiei City Insurance SA este un SRL dâmbovițean cu încasări de zero lei. SRL-ul se numește Vivendi International și este controlat la vedere de Dan Odobescu, cumnatul fostului premier Adrian Năstase, personaj cu influență pe piața asigurărilor în ultimele două decenii.

Celălalt acționar semnificativ al City Insurance este omul de afaceri Nicolae Mușat care deține 8% din companie și care a fost unul dintre acționarii importanți ai companiei de asigurări în urmă cu 23 de ani alături de o serie de apropiați ai aceluiași Adrian Năstase.

Vivendi International este ținută în viață de împrumuturi secrete de sute de milioane de lei, astfel că nu este clar cine o controlează și, așa mai departe, cine deține compania de asigurări.

Încasări Vivendi International:

2016. Cifra de afaceri zero lei

2017. Cifra de afaceri zero lei

2018. Cifra de afaceri zero lei

  1. Cifra de afaceri zero lei

Și tot așa.

În schimb, datoriile companiei, conform ultimului bilanț, Vivendi International avea, în 2019, datorii de 340 de milioane de lei, adică aproape 70 de milioane de euro.

Datoriile au crescut semnificativ după 2017, când ASF anunța că City Insurance va fi preluată de Max Rossler, un investitor elvețian în vârstă atunci atunci de 77 de ani.

Numele lui a apărut doar la nivelul Comitetului de Supraveghere al City Insurance, unde Rossler și partenerii săi dețin frâiele chiar de la acel moment.

Ca acționar majoritar, în acte, a rămas însă același Dan Odobescu, căruia, tot în 2017, ASF i-a restras dreptul să mai ocupe poziția de președinte-director general în compania de asigurări. Dar anul 2017 a mai produs un eveniment necunoscut care a complicat transferul companiei de asigurări către Rossler și echipa lui.

Dan Odobescu și-a salvat atunci poziția de acționar majoritar al companiei City Insurance folosind practic banii companiei de asigurări. Se întâmpla în toamna lui 2017, adică la doar câteva luni după ce ASF anunțase posibila preluare a City Insurance de către elvețian.

ASF a anunțat transferul pe 23 martie 2017: Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), domnul Mişu Negriţoiu, s-a întâlnit astăzi cu Dr. Max Rossler, cunoscut investitor privat elveţian, cu ocazia vizitei pe care acesta a făcut-o în România în vederea finalizării negocierilor de preluare a Societăţii de Asigurare Reasigurare City Insurance. (…) ASF va acorda tot sprijinul pentru facilitarea tranzacţiei şi va coopera atât cu compania City Insurance, cât şi cu investitorul, pentru restabilirea, într-un termen cât mai scurt, a indicatorilor financiari de capitalizare, solvabilitate şi lichiditate ai societăţii de asigurare.”

City Insurance se afla de aproape un an sub un plan de redresare, după ce ASF constatase nereguli privind dosarele RCA și “carte verde” astfel încât să-și recapitalizeze activitatea.

Cum rămâi proprietar cu banii asiguraților

Dar compania nu și-a mai schimbat oficial proprietarii. Transferul nici nu putea să mai aibă loc. Odobescu nu-și reglase conturile cu familia de italieni De Cristofaro de la care preluase pachetul majoritar în City Insurance nici la cinci ani de la transfer.

Marcello De Cristofaro cedase, în 2012, controlul asupra City Insurance lui Odobescu, iar acesta din urmă avusese termen până în 2014 ca să achite integral prețul acțiunilor pentru pachetul majoritar. Cele două părți s-au păsuit reciproc, căci și firmele familiei De Cristofaro aveau datorii restante de milioane de euro către City Insurance.

După ce compania de asigurări revendicase în instanță aceste datorii, la presiunea ASF, De Cristofaro a mers la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional București ca să-și recupereze și el banii de pe urma vânzării acțiunilor în City Insurance.

Pe 29 iunie 2017, Curtea de Arbitraj a finalizat disputa financiară, după ce părțile ajunseseră, în prealabil, la un acord și parafaseră o tranzacție.

Astfel, Vivendi International, compania lui Odobescu, se angaja să-i plătească italianului 1.035.000 euro în mai multe tranșe lunare.

Dar Odobescu nu și-a respectat nici acest angajament.

 Debitorul nu a achitat decât prima tranșă scadentă în 10 iunie 2017 și o parte din cea scadentă în 10 iulie 2017, însă cu o mare întârziere. Astfel, din suma de 200.000 euro scadentă în 10 iulie 2017 a fost achitată o sumă de 142.000 de euro în data de 21 august 2017.”, au susținut reprezentanții legali ai italianului când au cerut executarea silită a companiei lui Odobescu.

Vivendi International nu avea însă banii necesari în conturi ca să acopere datoria:

Potrivit demersurilor realizate de executorul judecătoresc, care a dispus emiterea de adrese de poprire către bănci, a reieșit că societatea debitoare nu înregistrează niciun disponibil în conturi de natură a asigura stingerea creanței al cărei titular este creditorul”.

Conform dosarului de executare, sumele revendicate de italian erau următoarele:

  • 692.000 euro- debit neachitat reprezentând rest de achitat conform art. 2 din Tranzacție, compus din diferență rata scadentă în 10 iulie 2017 (57.000 EUR)
  • 635.000 euro (rate scadente în perioada 10 august 2017 – 10 decembrie 2017);
  • 132.208,33 Euro, penalități contractuale calculate în temeiul art. 4.2 din contractul de cesiune de acțiuni din 18 iunie 2012 și art. 2 paragraf ultim din Tranzacție; Cheltuieli de executare în sumă de 59.829,78 lei și 2380 EUR, onorariu de executat.

De Cristofaro a cerut insolvența companiei lui Odobescu, după ce reușise să pună sub sechestru un număr de 79.506.465 acțiuni, adică întreg pachetul de acțiuni (85%) deținut de Vivendi  Internațional S.R.L. la City Insurance.

Pe 21 august 2017, Vivendi International a mai achitat doar 143.000 euro, dar serelul a scăpat de insolvență și, mai mult, și-a păstrat acțiunile sechestrate după ce restul datoriei a fost achitat chiar de City Insurance:

Urmare a notificării primite în data de 17.10.2017, terțul poprit CITY INSURANCE S.A. a achitat, în data de 02.11.2017 diferența de 3.860.813,50 lei (echivalentul sumei de 826.588,33 euro – la o valoare de 4.59 lei/euro + 59.829,72 lei).”, se arată în dosarul privind cererea deschiderii procedurii de insolvență.

Astfel, City Insurance a plătit din banii asiguraților ca Odobescu să rămână în continuare acționarul său majoritar!

Nici Odobescu, nici Nicolae Mușat și nici compania City Insurance nu au răspuns, până la acest moment, la întrebările DiscoverProject legate de neregulile grave atât în preluarea companiei de către Odobescu dar și în privința situației acesteia pe piața asigurărilor.

Inițial, Cristian Pascale, avocatul și unul din acționarii minoritari ai City Insurance, ne-a asigurat că va recomanda City Insurance să ofere un răspuns:” Vă mulțumesc pentru interesul acordat societății și voi recomanda conducerii executive să vă ajute în demersurile dumneavoastră”.

În paralel, compania de asigurări nu-și achita obligațiile față de mii de asigurați, care aveau polițe RCA, dar erau amânați la plata daunelor.

Marcello De Cristofaro ceruse și penalități de 5%/an, începând cu 2014, când, susținea el, ar fi trebuit să primească banii pe acțiunile City Insurance.

Vivendi a contestat decizia și a cerut aplicarea penalităților doar din 2017 de la momentul încetării respectării plăților eșalonate. În ianuarie 2018, Vivendi a obținut reducerea penalităților, dar De Cristofaro a făcut apel. Apoi cele două părți și-au văzut de treabă, până când italianul s-a trezit anul trecut că vrea iar banii din dobânzi. Cererea i-a fost respinsă de instanță, pe motiv că trecuse termenul legal în care mai putea să o facă.

În timp ce tergiversa recuperarea datoriilor de la italieni, Odobescu reușise să se asigure că va primi banii din altă parte

Datorii reciproce

Odobescu și De Cristofaro și-au păsuit astfel ani buni datoriile reciproce.

De-abia pe 10 septembrie 2015, City Insurance SRL a mers în instanță ca să recupereze datoriile de la două companii controlate de familia de Cristofaro.

A făcut-o la presiunile ASF, care solicita constant recuperarea acestor bani, pentru consolidarea financiară a companiei de asigurări.

Societatea (City Insurance) nu evaluează pe o bază prudentă sumele de încasat de la societati afiliate, respectiv împrumuturile acordate societății City Invest & Management  SRL și creanțele cu valori și vechimi semnificative, ca urmare a operațiunilor de cesiune de creanță cu Unity European Real Estate  SRL si Unity Broker de Asigurare  S.R.L (în calitate de garant) și, totodată, nu ține cont de deprecierea creanțelor respective”, menționa ASF inclusiv în 18 aprilie 2016, când a dispus planul de redresare pe bază de plan financiar pentru compania de asigurări.

În perioada februarie 2013 – ianuarie 2016, City Insurance acordase 10 împrumuturi companiei City Invest & Management SRL, în valoare totală de 20 milioane de euro. Creditele fuseseră acordate pentru investiții pe o perioadă de 1 an, cu zero dobândă.

Unicul asociat al City Invest & Management SRL este chiar City Insurance.

O parte din datorie, 7 milioane de euro, a fost compensată însă de City Invest, până în 2016, inclusiv cu mai multe terenuri agricole în satul Fundulea.

În schimb, Unity European Real Estate SRL primise, între 2006 și 2012, de la City Insurance mai multe împrumuturi în valoare 11,4 milioane de euro. Fuseseră acordate în perioada în care compania de asigurări se aflase sub controlul familiei italiene. Firma de brokeraj a mai returnat doar 11,4 milioane de lei, astfel că, în 2015, Odobescu susținea că mai are de recuperat 40,2 milioane de lei -aproape 8,9 milioane de euro de la compania italienilor.

Familia De Cristofaro a schimbat denumirea companiei în Salerno Imobiliare, care a intrat apoi în insolvență. Odobescu se asigurase înainte că va primi banii, în cazul în care italienii nu mai au de unde să mai plătească datoriile. Încheiase un contract de garanții de credit cu o companie din paradisul fiscal Barbados, Active Capital Reinsurance Limited, și anterior cu compania Ocean Re. Garanția putea fi executată doar după o decizie definitivă în procesul cu compania italienilor.

Banii italienilor

 Unity Broker Asigurare-Reasigurare, compania italienilor implicată în schema datoriilor, avea un contract de exclusivitate cu City Insurance, din 20 martie 2012, pentru contractele de asigurare din Italia. Acordul reieșea dintr-un act adițional la contractul prin care Marcello De Cristofarp cedase, în acel an, acțiunile în compania de asigurări către Vivendi Internațional SRL. Mai multe controale efectuate de Fisc la compania de asigurări arătă că familia de Cristofaro reușise să căpușeze constant compania de asigurări prin diverse contracte de intermediere.

Prin mai multe companii din România și Italia, familia De Cristofaro a scos mari sume de bani din compania de asigurări City Insurance. Metodele erau diverse, susținea Fiscul, de la comisioane de până la 80 la sută plătite de City Insurance către companii de brokeraj controlate tot de familia de Cristofaro, direct sau prin interpuși, până la comisioane de succes.

Companii afiliate familiei de Cristofaro în România:

  • Salerno Imobiliare SRL (fosta Unity European Real Estate)
  • Mondo International SRL (fosta Fidelity Broker de Asigurare Reasigurare SRL)
  • Lig Insurance SA
  • Fidelity Real Estate SRL
  • Unity Broker de Asigurare SRL.
  • Impact Broker de Asigurare Reasigurare SRL

Familia de Cristofaro a mai controlat, prin intermediul unor interpuși, compania LIG Insurance SA, căreia ASF i-a retras, în 2016, autorizația de funcționare și a cerut falimentul. LIG Insurance, care la fel, activa și pe piața italiană, a fost controlată de familia de Cristofaro prin intermediul românilor Mirel Marian Milea și, respectiv, Robertino Marian Iudean.

Cel din urmă, Robertino Iudean, administrator și director în grupul de companii controlate de afaceristul Dumitru Nicolae “Niro”, acuzat în România în mai multe dosare penale. În schemă italienilor era implicată și compania britanică Patrimonial Liga Ltd, înființată pe 26 octombrie 2010, de cei doi români. Mirel Marian Milea este implicat oficial în afacerea Mondo International (fosta Fidelity Broker). Tot el a fost asociat cu Sorin Adrian Dumitru Nedelcu, care a reprezentat Salerno Imobiliare și Unity Broker de Asigurare-Reasigurare.

Românii, apropiați ai lui Iudean, erau coordonați de o companie de consultanță britanică, Two Family 8 Ltd, în care era implicat și Marcello de Cristofaro.

În 2015, autoritățile italiene au percheziționat apartamentul lui Marcello De Cristofaro privind implicarea companiei LIG Insurance într-un caz de fraudă în care era implicat un lider regional al partidului Forza Italia, condus de Silvio Berlusconi.

LIG Insurance participa la diverse licitații în Italia, la fel cum o făcuse în trecut și City Insurance, care obținuse contracte publice pentru asigurarea unor spitale, până în 2012, în valoare de 51 de milioane de euro.

 

Comisioanele brokerilor

Pe 29 august 2014, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili – Activitatea de Inspecție Fiscală a stabilit, după un control la City Insurance, obligații fiscale suplimentare de aproape 20 de milioane de lei (4,6 milioane de euro).

Erau, în principal, cheltuieli pe care City Insurance le avusese cu două companii afiliate:

  • Fidelity Broker de Asigurare, administrată de Nicolo Bonfiglio, care, în paralel, era și adminstrator al brokerului italian de asigurări De Gama Insurance Broker. Ambele companii de brokeraj erau controlate, potrivit autorităților române, de către familia Cristofaro. City Insurance înregistrase cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit în valoare totală de 87,7 milioane de lei (20 milioane de euro), în baza unui număr total de 57 de facturi emise de Fidelity Broker de Asigurare.
  • De Gama Insurance Broker SRL. Cu acest broker, City Insurance a înregistrat cheltuieli nedeductibile în valoare de 1.294.232 Lei (contravaloare a 315.789,47 euro) în baza unei facturi emise de brokerul italian, reprezentând cheltuieli cu comisioane.

 

Pe 16 iulie 2007, Comisia de Supraveghere a Asigurării (adică fosta ASF)  a retras autorizația de funcționare a unei alte companii – Impact Broker de Asigurare Reasigurare SRL-, reprezentată tot de Bonfliglio Nicolo.

Pe 6 mai 2010, Nicolo Bonfliglio a mai preluat compania Fildelity Broker de Asigurare Reasigurare SRL. Pe 21 noiembrie 2011, CSA a interzis temporar activitatea Fildelity Broker până la data în care va achita către City Insurance a tuturor sumelor încasate de broker cu titlu de prime de asigurare și până la îndeplinirea tuturor obligațiilor referitoare la documentele și condițiile de autorizare și de menținere a acesteia, conform legii.

Fidelity avea un contract cu City Insurance prin care brokerul era desemnat coordonator pentru toată activitatea de intermediere în asigurări desfășurată în Italia. Brokerul a încasat sume cu titlu de prime de asigurare fără a le depune integral la City. Nicolo Bonfiglio a mai și deținut, în România, și Fidelity Real Estate SRL.

De Gama Insurance Broker primise și un bonus de succes pentru anul 2010, pentru activitatea de intermediere polițe din anul respectiv.

Fiscul a arătat că City Insurance nu a prezentat niciun document din care să rezulte modul în care s-a ajuns la aceste sume, cum au fost ele efectiv calculate.

Ce anume a făcut De Gama Insurance Broker SRL pentru bonusul de succes în condițiile în care societatea de asigurări s-a confruntat cu probleme grave în ceea ce privește încasarea polițelor? Aceasta era întrebarea principală a Fiscului, când a constatat că valoarea primelor de asigurare neîncasate de City Insurance pentru portofoliul din Italia, la 31 decembrie 2011, era de 29.503.425 lei, în principal fiind vorba de polițe de garanții.

Mai mult, potrivit Fiscului, exista deja un contract între City Insurance și De Gama Insurance Broker SRL din data de 31 martie 2009, unde nu se făcea nicio precizare referitoare la bonus de succes, dar era stabilit un comision de 50% reținut din valoarea primelor încasate (un procent mult peste media folosită în Italia pentru acest tip de polițe, comision facturat și reținut de brokerul italian din valoarea polițelor intermediate).

De Gama Insurance Broker SRL a facturat și un extracomision pentru polițele intermediate de alți brokeri pe care el i-a coordonat, acest comision fiind uneori peste dublul comisionului reținut de brokerul ce a intermediat subscrierea poliței.

De Gama Insurance Broker SRL a mai intermediat în favoarea City Insurance SA polițe în valoare totală de 2.908.764,3 euro și a facturat și reținut comision, extracomision și bonus de succes în valoare de 2.327.493,79 euro.

City Insurance a încasat doar 20% din valoarea polițelor intermediate de brokerul italian De Gama Insurance Broker SRL, diferența de 80% reprezentând diverse comisioane, extracomisioane și bonusuri de succes reținute de brokerul italian”, avea să constate Fiscul.

Autorițile fiscale au impus de asemenea City Insurance să aplice o dobândă la nivelul pieței pentru împrumuturile acordate companiei afiliate City Insurance Real Estate (redenumită apoi Unity European Real Estate).

Din banii împrumutați, City Insurance Real Estate făcuse investiții importante în Italia și România:

  • 5.730.000 euro investiți pentru achiziția de părți sociale ale companiei italiene Real Estate Italia S.R.L. Unipersonale;
  • 3.750.000 euro investiți pentru achiziția drepturilor litigioase cumpărate de la un cetățean canadian, drepturi nefructificate;
  • 195.500 euro investiții concretizate în achitarea de avansuri pentru achiziția a două garaje auto situate în Napoli;
  • 650.000 euro investiții în terenuri în Italia în localitatea Salerno

Scandalul italian.

Activitățile City Insurance pe tărâm italian au fost relatate pe larg în presa din peninsulă. Atunci, mai multe publicații italiene anunțau faptul că City International intrase în vizorul Gărzii Financiare din Veneția pentru presupuse fapte de evaziune fiscală derulate prin mai multe contracte publice cu spitalele italiene. În plus, autoritățile italiene nu înțelegeau cum o companie italiană Dacia Spa figura ca acționarul majoritar al City Insurance, în 2012, deși fusese licihidată încă din 2010.

Abia în 12 ianuarie 2012, Nicolae Mușat, președintele City Insurance depunea la registrul comerțului o declarație în care arăta că Dacia Spa fusese lichidată și cum fuseseră înstrăinate acțiunile din compania românească, în special către Marcello de Cristofaro. Tot presa italiană cita diverse surse oficiale care suspectau legăturile companiei Dacia Spa cu organizația mafiotă Camorra, care operează în special în regiunea Napoli.

City Insurance a negat atunci acuzațiile de evaziune fiscală și a respins implicarea companiei în orice fel de nereguli.

În schimb, în România, Fiscul a suspectat chiar presupuse înregistrări fictive între City Insurance și un alt broker afiliat- Fidelity. Era vorba de 33.148.341 lei – cheltuieli deductibile rezultate din comisioanele achitate de compania de asigurări către Fidelity Borker și din tranzacțiile efectuate cu alte companii.

Toate aceste operațiuni financiare șubreziseră capacitatea City Insurance să-și respecte normele legale privind lichiditatea și solvabilitatea.

Astfel, ASF impune în  2016 un plan de redresare financiară pentru compania de asigurări.

Schema de 50 de milioane de euro

Surpriza apare însă pe pe 11 martie 2017 când, potrivit ASF, Vivendi International, compania care nu avea deloc încasări, acordă un împrumut de 50 de milioane de euro, vărsat integral în contul City Insurance pentru „recapitalizarea și restabilirea fondurilor proprii ale aigurărătorului”.

Banii ar fi fost vărsați în conturile unei mici bănci din Lugano, Axion Swiss Bank. Ca să scape de planul de redresare financiară, City Insurance susține că cele 50 de milioane de euro fuseseră virate de noul investitor. Patru zile mai târziu, Max Rossler intra oficial doar în comitetul de supraveghere al companiei de asigurări, nu și în acționariatul Vivendi.

Alte 30 de milioane de euro, susținea compania City Insurance, proveneau dintr-un împrumut subordonat acordat tot de Vivendi International cu câteva luni înainte.

În fapt, documentele arată că banii proveneau dintr-o schemă cu obligațiuni corporative emise de o firmă din Luxemburg, în septembrie 2016.

Atunci, Mandarine Fixed Income SARL, un vehicul de investiții financiare din Luxemburg, emisese, pe 29 septembrie 2016, 300 de obligațiuni corporatiste pentru suma de 30 milioane de euro, în numele City Insurance, deși compania de asigurări avea interdicție să efectueze investiții în valori mobiliare și imobiliare.

Dar City Insurance a susținut atunci că aceste obligațiuni urmează să fie achitate în totalitate de Vivendi Interantional, acționarul majoritar al companiei de asigurări.

Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a lămurit nici până astăzi de unde a avut Vivendi International banii pentru aceste operațiuni financiare, în condițiile în care așa cum am văzut avea conturile goale, iar acțiunile sechestrate de italieni au fost plătite de City Insurance.

În plus, dacă Max Rossler este investitorul din umbră al companiei de asigurări, cum poate vinde Dan Odobescu acțiunile City Insurance acțiunile companiei când ele au fost achitate, de fapt, de City Insurance?

Max Rossner și reprezentanții companiei Berlin London Holding AG, ai căror membri ai boardului fac parte din Consiliul de Supraveghere al City Insurance și care au fost recent drastic sancționați de ASF, nu au răspuns întrebărilor DiscoverProject.

FGA: Avem bani destui în cont pentru despăgubiri

Într-un răspuns pentru DiscoverProject Fondul pentru Garantarea Asiguraților (FGA) susține că are bani în conturi pentru despăgubirile cerute și cîștigate de asigurați în instanțele de judecată:”Soldul disponibilităților FGA la data de 04.03.2021 este în sumă de 657.368 mii lei. La această dată FGA nu are cereri de plată restante aferente hotărârilor judecătorești definitive. Pentru litigiile, în care FGA este parte, cererile se soluționează pe măsura rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, ținând seama de dispozițiile instanței”.

Soldul anual al disponibităților FGA în ultimii cinci ani

 

An               Valoare RON

 

2016            980.033.000

 

2017            824.728.000

 

2018            695.580.000

 

2019            640.886.000

 

2020            652.949.000

 

Din acești bani, despăgubirile plătite de FGA, în cursul anului 2020, au fost în valoare de 123,2 milioane lei.

City Insurance este una din cele 27 de companii de asigurare-reasigurare care contribuie la FGA însă este, de departe, compania cu cele mai multe procese pe rolul instanțelor de judecată:16665 de dosare de despăgubire din care 10.335 au fost admise de instanțele de judecată, 4510 admise în parte și doar 1641 respinse.

La o medie de despăgubire de circa 6000 de Euro/dosar rezultă că, în cazul în care, City Insurance ar pierde definitiv aceste procese în Justiție, FGA ar trebui să plătească din bani publici numai pentru dosarele City Insurance peste 500 milioane lei.

Disponibilitățile FGA provin din contribuțiile achitate de către societățile de asigurare autorizate de către ASF.

 

AFACEREA TRAMVAIELOR. CU SAU FĂRĂ CHINEZI?

8 martie 2021

Stelian Negrea

Update: Fostul ministru al Justiției, Tudor Chiuariu, a trimis o notificare redacției DiscoverProject prin care solicită să-i fie retras numele său și al soției sale, Roxana Chiuariu, din ancheta „Afacerea tramvaielor. Cu sau fără Chinezi” deoarece aceasta ar conține informații false, calomniatoare care îi încalcă dreptul la propria imagine și și la viață privată și care sunt de natură să le aducă grave prejudicii.

notificare Chiuariu_Discoverproject_notificare

Primăria Capitalei și o asociere româno-chineză au astăzi o ultimă întâlnire pe marginea semnării contractului achiziției celor 100 de tramvaie pentru București.

 Mâine se pregătesc să semneze contractul.

 Chiar cu o zi înaintea ședinței de guvern în care premierul Florin Câțu a anunțat că va fi aprobat un proiect de lege prin care companiilor din China le va fi interzis să mai participe la licitațiile de infrastructură.

 DiscoverProject vă prezintă propunerea legislativă prin care Ministerul Transporturilor vrea să interzică companiilor chinezești să mai participe la proiectele de infrastructură.

 În același timp, culisele achiziției tramvaielor dezvăluie conexiuni penale în lupta pentru contractul de peste 160 de milioane de euro (846 milioane lei), bani europeni. 

 Personajele principale

 Valer Blidar: Este proprietarul Astra Vagoane Călători, compania care a câștigat, în instanță, licitația pentru tramvaie. Blidar l-a avut ca partener discret în banca lui pe afaceristul de origine iordaniană Fathi Taher, vechi colaborator al lui Viorel Hrebenciuc, păpușarul șef al PSD. Fiica lui Blidar este colegă cu fiul lui Hrebenciuc în conducerea cele mai cunoscute asociații a economiștilor din țară.

CRRC Qingdao Sifang Co Ltd: este o filială a China Railway Rolling Stock Corporation (CRRC) o companie de stat chineză care construiește, internaționalizează, dobândește tehnologii străine, și colectează date globale în colaborare atât cu Partidul Comunist Chinez cât și cu actori militari din China.

De asemenea, CRRC colaborează activ cu Huawei, companie supusă sancțiunilor SUA pentru că spionează pentru China, prin conectarea infrastructurii feroviare la rețeaua de tehnologia informației aparținând Huawei.

Compania chineză și Blidar au participat la numeroase licitații în ultimii ani. Cea mai mare și pe care sunt foarte aproape să o câștige:  40 de trenuri de 3,7 miliarde de lei tot pentru CFR Călători tot din fonduri europene.

Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC): Este o instituție a statului român unde sunt contestate rezultatele licitațiilor pe bani publici. CNSC a întors, prin decizii proprii, ambele licitații câștigate de Blidar și compania de stat chineză: atât cea pentru tramvaie pentru București cât și cea pentru trenuri pentru CFR Călători.

 Roxana Chiuariu: Judecător la Curtea de Apel București și președintele completului care a întors decizia inițială a Primăriei Capitalei în privința cîștigătorului licitației pentru tramvaie. Este soția fostului ministru al justiției, liberalul Tudor Chiuariu, anchetat și judecat alături de Viorel Hrebenciuc pentru corupție în cea mai mare retrocedare de păduri din România.

Hazem Kansou: Este fostul director al  Societății de Transport București (STB), numit la conducerea companiei publice de administrația Gabriela Firea, veche cunoștință a lui Viorel Hrebenciuc. Kansou este ginerele lui Ion Stan, administrator constant în ultimele două decenii în companiile lui Fathi Taher, inclusiv în fabrica de locomotive Electroputere Craiova.

Alexandru Noapteș și Liviu Pescărașu. Foști directori ai CFR Călători. Sub mandatul lor, compania Astra Vagoane Călători, controlată de Valer Blidar, a obținut cele mai mari contracte publice. Noapteș a fost, până în acest an, cuscrul lui Viorel Hrebenciuc, iar Pescărușu, este de trei ani angajatul lui Blidar.

 

Câte date poate strânge un tramvai hoinar prin București și în cât timp le poate trimite în China?

Trei zile de foc

 Soarta contractului pentru achiziția de tramvaie de către PMB și implicarea companiilor chinezești pe piața românească depinde de ceea ce se întâmplă în următoarele trei zile.

Astăzi, pe 8 martie, Nicușor Dan a anunțat o întâlnire cu consorțiul româno-chinez pentru a discuta pe marginea problemelor din contract: renegocierea prețurilor de achiziție deoarece procedura de atribuire a fost demarată în 2018.

Mâine pe 9 martie, surse multiple au declarat pentru DiscoverProject, că Valer Blidar împreună cu partenerii săi din China se pregătește să semneze, după mai bine de trei luni de așteptare, contractul cu PMB.

Pe 10 martie, premierul Florin Câțu a anunțat că Guvernul va adopta un proiect de ordonanță de urgență prin care companiile din China nu vor mai avea posibilitatea să participe la licitațiile guvernamentale pe proiecte de infrastructură.

 

Cum vrea Guvernul să interzică companiile chinezești

Compania Națională de Infrastructură Rutieră (CNAIR) vrea să scape de companiile chinezești de la licitațiile de miliarde de euro pe care le organizează. A cerut un punct de vedere de la Comisia Europeană iar oficialii Ministerului Transporturilor au avansat propuneri de modificări ale legii achizițiilor publice.

Situația este cauzată de agresivitatea acestor companii dar și de faptul că statele din care vin aceste companii nu permit companiilor din UE să participe la licitații publice făcute pe banii publici din China.(vezi nota înaintată de CNAIR oficialilor europeni CNAIR scrisoare UE interzicere companii China).

Oficialii Ministerului Transporturilor, în subordinea căruia se află CNAIR, au venit cu o propunere de modificare a legislației achizițiilor publice pentru a elimina de la licitații firmele chinezești.

Prima propunere era mult mai drastică decât cea de-a doua și conținea chiar un articol tranzitoriu care să prevadă “excluderea/pierderea deptului de a participa al operatorilor economici (din țările terțe non-UE de tipul China sau Turcia) pentru procedurile aflate în curs la data prezentei. Prevederile prezentului act normativ se aplică inclusiv procedurilor de achiziții publice în desfășurare“.(vezi  cele două propuneri de act normativ ale Ministerului Transporturilor propunerea interzicere companii China varianta 1 propunerea interzicere companii China varianta 2).

Demersul CNAIR a stârnit conflicte între instituțiile guvernamentale și un răspuns cu două tăișuri al Comisiei Europene, nefiind prea clar în ce condiții pot fi eliminate companiile chinezești. (vezi poziția Autorității Naționale pentru Achiziții Publice ANAP raspuns interzicere companii din China ).

Oficialii europeni au recomandat inserarea unor excepții fără să le menționeze explicit.

Cu toate acestea, premierul Câțu a anunțat că, în ședința de guvern din această săptămână, va apărea actul normativ prin care vor fi interzise firmele chinezești. Deși nu este clar cum va arăta acest act normativ, surse guvernamentale au declarat pentru DiscoverProject că este posibil ca aria contractelor, la care firmele chinezești nu vor mai putea participa, să se extindă dincolo strict de proiectele de infrastructură ale CNAIR.

Inițiativa de eliminare a companiilor chinezești de la licitațiile pe bani publici vine pe fondul unui intens război comercial între SUA, în principal, și companiile chinezești din domeniul tehnologiei acuzate că spionează în numele statului chinez țările cărora le livrează echipamente.

În ultimul an, actualul guvern al României a eliminat o companie chinezească din proiectul construcției reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, fiind semnat un memorandum cu guvernul SUA pentru această investiție estimată la 7 miliarde de dolari.

Un traseu similar a avut și licitația pentru 5G: România a semnat un memorandum cu SUA pentru eliminarea companiei chinezești Huawei.

CRRC, aservită statului chinez

Conform unui raport din 2019 al companiei de cercetare Radarlock – „Demersurile pentru dominație pe piața globală de material rulant întreprinse de CRRC și Beijing„ –  sistemul chinezesc clasifică CRRC ca fiind o „entitate privată aservită Ministerului Căilor Ferate.”

Cincizeci și trei la sută din acțiunile societății sunt deținute de China Railway and Rolling Stock Group Corporation – o companie de holding, aflată în proprietatea integrală a Comisiei de Supraveghere și Gestiune a Activelor de Stat (SASAC) din China, comisie a Consiliului de Stat din China. Adică CRRC în fapt este o companie de stat.

CRRC s-a format în anul 2015, din fuziunea instrumentată de Comisia de Supraveghere și Gestiune a Activelor de Stat (SASAC) a Consiliului de Stat din China dintre China North Locomotive and Rolling Stock (CNR) Corporation și China South Locomotive and Rolling Stock (CSR) Corporation – două societăți deținute de stat și care au apărut, chiar ele, din China National Railway Locomotive and Rolling Stock Industry Corporation (LORINC), în 2008 și, respectiv, 2007.

CRRC își extinde prezența globală – internaționalizează, dobândește tehnologii străine și colectează date globale – de comun acord nu doar cu  Partidul Comunist Chinez, dar și cu actori militari.

Raportul anual al CRRC declară explicit susținerea acesteia față de strategia de fuziune militar-civilă (MCF) a Beijingului: „Vom implementa strategia de dezvoltare prin fuziune militar-civilă și vom extinde aplicarea tehnologiilor și produselor,”declară societatea, pe lângă angajamentele față de „O centură, un drum„ (OBOR), „Fabricat în China 2025„, ambițiile Beijingului de a deveni o „Mare Putere Producătoare,” programul „Internet+„ care stă la baza sistemului social de creditare, și „Răspândirea.”

Conform raportului RadarLock, CRRC colaborează cu alți actori militari, mai puțin vizibili, pe care Statele Unite i-a etichetat deja drept jucători prădători sau amenințări la adresa siguranței naționale. Spre exemplu, CRRC colaborează activ cu Huawei, conectând infrastructura fizică feroviară la rețelele de tehnologia informației aparținând Huawei, în căutarea „Internetului Obiectelor cu caracteristici chinezești” asociat Guvernului.” Aceste legături nu sunt accidentale. CRRC este foarte clar în mandatul său, că obligația sa principală este față de Statul Chinez. Natura și situația personalului companiei dezvăluie legături puternice cu Partidul Comunist Chinez. „Majoritatea directorilor sunt numiți direct în scop politic.” Executivul de la CRRC poartă pălării duble, ca lideri corporativi, dar și ai Partidului. (citește aici varianta integrală a raportului Radarlock despre compania chineză CRRC Raderlock-CRRC-Report-October-2019).

 

O licitație controversată.

Pe 24 iunie 2020, Curtea de Apel București a tranșat câștigătorul licitației pentru cele 100 de tramvaie, după aproape doi ani de la începerea procedurii de achiziție. Oferta companiei turce Durmazlar Makina, declarată inițial câștigătoare de Primăria București a fost descalificată de instanță, pentru că nu a respectat termenele pentru depunerea graficului de livrare a tramvaielor. Ca urmare, Astra Vagoane Călători, singurul competitor al turcilor, a urcat pe primul loc.

Din competiție s-au retras, încă de la început, alte companii europene, ca de exemplu Alstom, reclamând modul defectuos în care era organizată licitația.

Achiziția tramvaielor, în valoare de aproape 845 de milioane de lei (peste 160 de milioane de euro, bani europeni) este finanțată din prin Programul Operațional Regional. Banii trebuie folosiți însă corect și transparent până la finalul anului 2021, altfel finanțarea europeană riscă să fie pierdută.

Astra Vagoane Călători SA, controlată de afaceristul arădean Valer Blidar, a participat la licitație ca lider al unei asocieri cu compania chineză, CRRC Qingdao Sifang Co Ltd, cu care a făcut echipă în ultimii ani pentru obținerea altor contracte publice.

După ce Primăria București a declarat câștigătoare compania turcă, Astra Vagoane a contestat oferta turcilor, motivând că n-a respectat mai multe criterii – cheie stabilite de comisia de licitație, printre care și nedepunerea în termen a unui grafic de livrare a tramvaielor.

Blidar a reclamat mai întâi problemele la Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor (CNSC), iar apoi a contestat și această decizie la Curtea de Apel București. În final, judecătorii au hotărât că turcii nu au anexat la ofertă și graficul de livrare, conform procedurii, astfel că oferta lor este neconformă.

  • În mod bizar, CNSC a obligat recent Autoritatea pentru Reformă Feroviară (AFR) să întoarcă rezultatul licitației pentru achiziția de către CFR Călători a 20 de trenuri regionale (cu posibilitatea dublării contractului) în valoare de 1,31 miliarde lei tot din fonduri europene (3,71 miliarde lei la o comandă de 40 de trenuri).
  • CNSC a obligat AFR să semneze tot cu compania de stat chineză care a participat tot împreună cu Asta Vagoane Arad. Practic, prin mai multe decizii din ani diferiți, CNSC decide în favoarea consorțiului româno-chinez în privința celei mai mari achiziții făcute de CFR Călători.

În schimb, Primăria Capitalei s-a apărat susținând, în timpul procesului, că turcii își asumaseră în anexe livrarea a 55 de tramvaie în primul an, față de 37 cât declarase Astra Vagoane Arad.

Completul de judecată a concluzionat însă că graficul a fost depus ulterior de compania turcă, după solicitarea de clarificări, astfel că nu poate fi declarată conformă oferta lor:  “Așadar, cum graficul de livrare a lipsit în integralitatea sa din procedura tehnică prezentată de ofertantul câștigător, autoritatea contractantă nu avea dreptul de a accepta completarea propunerii tehnice, acest demers neregăsindu-se în niciuna din posibilitățile enumerate la articolul mai sus citat. Lipsa graficului de livrare nu poate fi asimilată unei abateri tehnice minore și nici unui viciu de forme (…)”, se arată în decizia Curții de Apel din 24 iunie 2020.

Instanța a concluzionat că prin acceptarea ulterioară a graficului de livrare se încalcă practic normele legale, care stipulează că: ”Autoritatea contractantă nu are dreptul ca prin clarificările/completările solicitate să determine apariția unui avantaj evident în favoarea unui ofertant/candidat”.

Rămâne totuși un semn de întrebare faptul că președintele completului de judecători care a analizat dosarul licitației a rămas Roxana Chiuariu, în condițiile în care soțul său, Tudor Chiuariu, fostul ministru al Justiției, este conectat la gruparea care a beneficiat de decizia instanței.

 Oficialii guvernamentali, extrem de reținuți

Ministrul fondurilor europene, Cristian Ghinea, a refuzat orice comentariu pe marginea acestui contract finanțat prin fonduri europene, redirecționând întrebările DiscoverProject către Ministerul Dezvoltării.

Oficialii Ministerului Dezvoltării susțin că PMB nu a trimis nici un dosar de achiziție pentru tramvaie și că, în cazul unor nereguli, sunt posibile corecții financiare. “Procesul de evaluare și stabilire a ofertei câștigătoare este confidențial. Legal și procedural, autoritatea de management (n.r. Ministerul Dezvoltării) nu se poate procedural, autoritatea de management nu se poate pronunța asupra rezultatelor unei negocieri, înainte ca acestea să fie făcute publice. În cazul în care, în urma verificării dosarului de achiziție, sunt constatate încălcări ale prevederilor legislației privind achizițiile publice sunt aplicabile măsuri de reducere procentuală/corecție financiară asupra cheltuielilor efectuate în cadrul contractului respectiv”, se arata într-un răspuns pentru DiscoverProject semnat de directorul Direcției Generale Program Operațional Regional, Luiza Radu.

Domnia sa susține că PMB nu a transmis, până la această oră (.n.r. sfârșitul lunii ianuarie) nici un dosar de achiziție pentru un contract încheiat cu Astra Vagoane SA Arad care să aibă ca obiect achiziționarea de tramvaie: “Înainte de a depune o cerere de rambursare/plată beneficiarul unui contract de finanțare are obligația de a transmite către autoritatea de management dosarele de atribuire a contractelor de achiziție publică aferente cheltuielilor incluse în cerere. Acest dosar este verificat de serviciile de specialitate în cee ace privește respectarea prevederilor legislației privind achizițiile publice”

Umbra lui Hrebenciuc.

Roxana Chiuariu susține, în declarația de avere, că este parteneră în casa de avocatură „Chiuariu și Asociații”, condusă de soțul său, Tudor Chiuariu, acuzat și judecat de aproape cinci ani pentru trafic de influență, spălare de bani și aderare la un grup infracțional organizat. În 2019 a fost achitat de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În 2014, Chiuariu a fost condamnat la trei ani și jumătate cu suspendare în celebrul dosar Poșta Română.

Casa de avocatură a fost în centrul unui scandal de corupție în 2015, după ce semnase, cu trei ani mai devreme, un contract mascat de asistență juridică în valoare de 2,5 milioane de euro cu complicii lui Paltin Sturdza, care solicita recuperarea ilegală a 43 de mii de hectare de pădure, cea mai mare suprafață forestieră revendicată până acum.

Procurorii anticorupție au susținut, în actul de acuzare, că, în schimbul banilor, fostul ministru al Justiției și senator, Tudor Chiuariu, își trafica influența pe care o avea la nivel local și central.

În același dosar a fost arestat și influentul lider PSD, Viorel Hrebenciuc, pentru trafic de influență, spălare de bani și alte infracțiuni. Și fiul liderului PSD, Andrei Hrebenciuc, a fost plasat, în mai 2015, sub arest la domiciliu în același dosar, pentru complicitate la trafic de influență, spălare de bani și constituirea unui grup infracțional organizat.

Hrebenciuc Jr., profesor la ASE, este coleg cu Corina Mehedințu Blidar, fiica lui Valer Blidar, în conducerea Asociației Generale a Economiștilor din România – AGER, cea mai importantă organizație de profil din țară, care numără, printre alții, ultimii rectori ai Academiei de Studii Economice. http://www.asociatiaeconomistilor.ro/despre-conducere.php#

Valer Blidar a refuzat să răspundă întrebărilor DiscoverProject pe marginea colaborării cu compania de stat chineză și a modului în care cele două companii au câștigat contracte pe piața românească.

Alți profesori din ASE l-au ajutat pe Blidar să înființeze, în 2009, Banca Comercială Feroviară, pe care a vândut-o anul trecut către un antreprenor din IT.

Ca partener strategic în bancă, Blidar a cooptat încă de la început Atelierele CFR Grivița, o companie de tradiție în industria noastră de material rulant. Cumpărată de Asociația Salariaților, compania din Calea Griviței este controlată din umbră, potrivit presei financiare, de afaceristul iordanian Fathi Taher, implicat și în compania vecină GRIRO SA, fosta Grivița Roșie, dar și în fabrica de locomotive Electroputere Craiova.

Taher nu a negat public niciodată implicarea în Atelierele CFR, nici când această companie a fost anunțată că viitor sponsori al echipei de fotbal Rapid București, după ce iordanianul reușise să-și plaseze, în 2008, oamenii de încredere la conducerea clubului.

De mai bine de două decenii, Fathi Taher are o relație specială cu Viorel Hrebenciuc, care a fost, la începutul anilor 2000, și administrator în compania lui de asigurări AGI România.

Astra Vagoane Călători și Atelierele CFR mai au un numitor comun care a traversat ultimele trei decenii. Îl cheamă Alexandru Truță, fost administrator al Atelierele CFR încă din anul 1992, când întreprinderea a fost înființată ca societate pe acțiuni. A participat apoi la privatizarea companiei prin asociația salariaților și a fost printre cei care au primit acțiuni și ca administratori. Apoi, Truță a devenit unul dintre cei mai importanți oameni din grupul de afaceri controlat de Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători.

 

Baronii CFR.

Primele contracte ale lui Blidar cu CFR Călători au început din 2006, când Liviu Cristian Pescărașu a devenit director general adjunct al CFR Călători. Directorul general era atunci Alexandru Noapteș, devenit ulterior cuscrul lui Viorel Hrebenciuc.

Apoi 4 martie 2009, Pescărașu l-a înlocuit pe Noapteș ca directorul general al CFR Călători. A rămas directorul companiei de stat până pe 9 august 2011, când a fost revocat din funcție din cauza unei licitații suspecte.  În acea perioadă, compania Astra Vagoane Călători a obținut cele mai mari contracte publice din istoria ei:

 

PRIMELE CINCI CONTRACTE CA VALOARE

 

Companie/instituție Valoare (lei)/obiect Data atribuirii
SNTFC CFR Călători 1.001.900.000

vagoane InterRegio

10 decembrie 2009
SNTFC CFR Călători 717.600.000

vagoane tren

6 august 2008
Consiliul Județean Cluj 170.170.000

achiziția a 22 de tramvaie

8 august 2018
Municipiul Oradea 74.400.000

10 tramvaie

3 septembrie 2018
Municipiul Arad 66.638.800

vagoane tramvai

30 mai 2019

 

Între iulie 2011- și octombrie 2016, Pescărașu a deținut mai multe funcții importante la CFR Călători. Ulterior, pe 21 iulie 2017, Astra Trans Carpatic, companie controlată de Valer Blidar, l-a angajat pe Liviu Pescărașu, ca manager general.

Relația dintre Pescărașu și Blidar s-a consolidat după 2004, când familia Blidar a preluat, de la CFR Călători, filiala Societatea de Întreținere și Reparații Vagoane – SIRV Caransebeș. Liviu Pescărașu era membru în consiliul de administrație al filialei Caransebeș încă de la înființarea ei -15 martie 1999.

Pe 22 februarie 2004, familia Blidar a achiziționat pachetul majoritar de acțiuni al Societății de Întreținere și Reparații Vagoane Caransebeș și l-a păstrat în conducere pe Pescărașu până când a devenit director general adjunct al CFR Călători.

 Omul de legătură.

Fostul primar general, Gabriela Firea, a reușit o mișcare suprinzătoare la începutul lui 2020, în februarie, când a reușit să obțină aprobarea bugetului pentru Capitală,  cu votul a doi consilieri generali PNL.

Cei doi consilieri generali, Hazem Kansou și Cristian Olteanu, au fost excluși apoi din PNL, conducerea partidului considerând votul lor pentru bugetul administrației Firea o trădare politică.  Ulterior, Kansou a fost numit de aceeași administrație Firea la conducerea Societății de Transport București (STB), beneficiara licitației pentru achiziția celor 100 de tramvaie.

Actualul primar al Bucureștiului, Nicușor Dan, a anulat în urmă cu o lună o altă licitație organizată direct de STB pentru achiziția de tramvaie: 100 de unități de 18 metri în valoare de  770 milioane lei. Cîștigătorul era tot o firmă românească: VFU Electroputere SA Pașcani deținută de omul de afaceri Gruia Stoica.

În mod bizar, tot CNSC a întors decizia primarului și l-a obligat să încheie contractul cu firma lui Gruia Stoica.

Kansou, 39 de ani, nu este străin de gruparea Taher-Hrebenciuc. Fostul liberal este ginerele și partenerul de afaceri al lui Ion Stan, administrator în principalele companii ale lui Fathi Taher în ultimii douăzeci de ani.

Ion Stan a gestionat, la începutul anilor 2000, și privatizarea companiilor de turism, sub mandatul de ministru al turismului al lui Dan Matei Agathon, al cărui consilier personal a fost. De altfel, familia Stan a fost mulți ani asociată cu fiica lui Dan Matei Agathon, fost partener de afaceri cu Viorel Hrebenciuc în compania Broker Grup.

 

CUMETRII

Hazem Kansou este, potrivit unor surse politice, finul deputatului PNL Glad Aurel Varga, care, la rândul său, este finul lui Gheorghe Falcă, fostul primar PDL al orașului Arad. Pe 30 mai 2019, în ultimele zile de mandate ale lui Falcă ca primar, compania lui Blidar, a obținut al cincilea contract public ca valoare. Hazem Kansou a candidat, la parlamentarele din 2020, pe listele pentru Senat al PSD, dar nu a prins un loc în Parlament.

 

 

CREDITE PREFERENȚIALE

Valer Blidar i-a recompensat în mai multe ocazii pe cei care i-au susținut afacerile din poziții publice, la fel ca în cazul fostului directorului CFR Călători, angajat apoi la una din companiile sale.

Constantin Dascălu a fost secretar de stat cinci ani,  în perioada 2005-2010, la Ministerul Transporturilor, exact perioada în care CFR Călători atribuia numeroase contracte către Astra Vagoane.

Pe 17 februarie 2015, compania familia Dascălu a primit un credit preferențial de la Banca Comercială Feroviară, controlată de Valer Blidar, pe o perioadă de zece ani. Valoarea împrumuturilor ar fi fost de aproape 700.000 de lei, potrivit datelor din bilanț, iar compania lui Dascălu a garantat creditul cu stocul de marfă. Compania RB Perfect Design, controlată de familia Dascălu, deschisese atunci un magazin pentru comercializarea de mobilier de lux în Capitală.

Banca Comercială Feroviară a fost în centrul unui alt scandal privind modul în care acordase un credit preferențial lui Adrian Crit, directorului RATB (actuala STB), regia care acordase contracte importante societății Astra Vagoane Călători.

Scandalul a ajuns și la tribuna Parlamentului, pe 7 mai 2013, după ce schema financiară fusese devoalată de presă. Deputatul PSD Marian Neacșu a acuzat atunci, într-o declarație politică, conducerea PD-L de corupție prin numirile făcute la companiile și regiile statului, dând ca exemplu și creditul preferențial:

Adrian Crit a fost numit la conducerea RATB în iunie 2010, după ce anterior fusese director tehnic la Registrul Auto Roman. El a avut un salariu de 4.785 de lei pe lună, a fost presedintele Organizatiei Oamenilor de Afaceri din cadrul Organizației PDL a sectorului 6. De numele lui Adrian Crit se leagă un contract dubios încheiat între RATB și Astra Vagoane Calatori, în valoare de 600 de milioane de euro, pentru construcția de tramvaie. Anterior semnarii contractului, Adrian Crit a luat un credit de 250 de mii de lei de la Banca Comerciala Feroviară, al cărei proprietar era Valer Blidar, care deținea în același timp și Astra Vagoane. Tot Valer Blidar a garantat cu un cont personal împrumutul directorului Adrian Crit”.

Fostul director RATB, Adrian Crit, a fost anchetat de DNA pentru această afacere, însă în 2016, dosarul a fost clasat.

Drumul strâmb al unui director la stat

15 februarie 2021

Stelian Negrea

Directorului Direcției Regionale de Drumuri și Poduri (DRDP) Cluj Napoca, Eugen Cecan, i-a expirat zilele acestea interdicția de a mai ocupa o funcție publică.

Fusese declarat incompatibil de Agenția Națională de Integritate (ANI) pentru că a ocupat, timp de un an, simultan funcția de consilier județean și pe cea de director al DRDP Cluj Napoca.

Eugen Cecan a rămas în continuarea director al DRPD Cluj Napoca încasând aproximativ între  700.000 și 1 milion de lei din salarii pentru perioada celor 3 ani de incompatibilitate.

Pe finalul acestei perioade de incompatibilitate, conducerea CNAIR l-a reconfirmat în poziția de director regional al DRDP Cluj cu un salariu de bază lunar de 24.500 lei.

În numai doi ani calendaristici, Cecan a avut un an și o lună de concediu medical.

Cecan este acuzat de Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru delapidare. A folosit angajați și utilaje ai DRDP Cluj Napoca, compania de stat pe care o conducea, în interes personal sau al membrilor familiei.

CNAIR vrea să o dea afară pe consiliera juridică de la DRDP Cluj care a semnalat în repetate rânduri că Cecan se află într-o stare de incompatibilitate și că amenință consilierii juridici care se ocupă de dosarul său penal.

Cei doi fii și soția acestuia sunt oameni de afaceri.

El a solicitat să nu i se modifice fișa postului din DRDP Cluj, deci nici veniturile, pentru că ar fi afectat interesul fiului său care a fost încadrat în grad de handicap grav.

Stăpân peste un buget anual de 100 milioane euro

Cecan conduce DRDP Cluj din 2012, cu o întrerupere de un an și trei luni. Unitatea, aflată în subordinea CNAIR, are un buget anual de circa 100 milioane de euro și gestionează infrastructura rutieră din șapte județe din Transilvania de la drumuri județene până la autostrada Transilvania.

Cecan a fost reconfirmat, în prima ședință a Consiliului de Administrație (CA) al CNAIR din acest an, pe 12.01, în funcția de director regional al DRDP Cluj. “Revocarea domnului Cecan Eugen din funcția de Director General Regional al DRDP Cluj și numirea în funcția de Director Regional al DRDP CLuj” (vezi aici Hotărâtea CA din 12.01.2021 de reconfirmare a lui Cecan http://www.cnadnr.ro/sites/default/files/pagini-statice/HCA%20nr.%201%20din%2012.01.2021_0.pdf ).

Imediat după aceea, Cecan a încheiat un act adițional cu CNAIR prin care salariul de bază lunar brut i-a fost stabilit la 24.500 lei. Cecan are un salariu de bază negociat de 10.919 lei la care se adaugă o majorare salarială de 55% de 6005 lei, o indemnizație de conducere de 45% adică 7616 lei și un spor de vechime în muncă de 30%.

În 2017, Cecan a fost revocat pentru o scurtă perioadă de timp de la șefia DRDP Cluj până în 2018 când Justiția i-a dat dreptate într-o primă instanță.

A fost reintegrat dar a pierdut în 2019. A refuzat orice altă poziție în CNAIR susținând expres că nu este de acord cu posturile oferite și că-l vrea tot pe cel de director general.

După care a intrat în concediu din nou. În perioada de incompatibilitate dar și în cea a dosarului de delapidare, Eugen Cecan a fost în toate formele de concediu: de odihnă, medical, pentru incapacitate temporară de muncă, fără plată.

În total, Cecan a avut doar în perioada 04.08.2017-23.08.2019 numai puțin de 393 de zile de concediu medical.

Din doi ani calendaristici, un an și o lună s-a aflat în concediu medical.

O casă de avocatură angajată de CNAIR a emis în 2019 o opinie juridică în care susținea că Cecan putea fi demis. :”În concluzie, în virtutea elementelor de fapt și a prevederilor legale amintite anterior, apreciem că angajatorul poate avea inițiativa suspendării contractului individual de muncă în condițiile art. 52 alin. 1 lit. B teza a II-a Codului Muncii”.

Nu s-a ținut cont de aceasta. Pe 26.08.2019, Cecan este repus pe funcția de director general al DRDP Cluj iar câteva zile mai tîrziu a fost detașat pentru șase luni la regionala din Timișoara.

Așa că numele lui Cecan apare în raportul anual din 2019 al CNAIR drept director regional. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Din 2012 până în prezent a fost efectiv director al DRDP Cluj timp de aproape 9 ani.

Acum pe pe site-ul instituției http://cluj.cnadnr.ro/companie/conducere apare numele lui Eugen Cecan drept director regional. Nu și poza acestuia.

Și la stat și la privat. Eugen Cecan se menține miraculos la șefia drumurilor clujene, în timp ce soția și cei doi fii fac afaceri private, unele pe seama companiei conduse de capul familiei.

Trei ani de incompatibilitate

Eugen Cecan a fost declarat incompatibil de către ANI în 12.06.2015: ” S-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 29 ianuarie 2013 – 28 mai 2014, întrucât a deținut, simultan cu funcția de Consilier județean, și funcția de Director al Direcției Regionale de Drumuri și Poduri Cluj, încălcând, astfel, prevederile art. 88, alin. (1), lit. d) din Legea nr. 161/2003.”

Decizia ANI a fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) prin sentința nr. 601/2018.

Conform deciziei ANI, Eugen Cecan a avut o interdicție de 3 ani –  23.01.2018-23.01.2021 – de a mai exercita o funcție sau demnitate publică.

Interdicția i-a expirat zilele trecute fără ca vreo autoritate a statului să fie preocupată să ia seama de decizia ANI, confirmată de ÎCCJ.

Într-un răspuns pentru DiscoverProject, ANI susține că a informat CNAIR în nenumărate rânduri de starea de incompatibilitate a lui Cecan însă nu a primit nici un răspuns din partea CNAIR: „Perioada de interdicție stabilită în cazul lui Eugen CECAN este cuprinsă în intervalul 16 februarie 2018 – 16 februarie 2021. Altfel spus, rămânerea definitivă a raportului de evaluare privind pe Eugen CECAN atrage decăderea din dreptul acestuia de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor Legii nr. 176/2010. Aceste considerente au fost comunicate C.N.A.I.R. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj,  în datele de 17 iulie 2018, 01 august 2018, C.N.A.I.R. București  în datele de 07 septembrie 2020, 01 octombrie 2020, respectiv 13 octombrie 2020 dar și Ministerului Transporturilor și Infrastructurii în datele de 22 și 29 ianuarie 2021. Astfel, Agenția a comunicat instituțiilor relevante toate referințele legislative privind regimul interdicției de trei ani stabilită de lege, solicitând totodată detalii privind soluția dispusă în cazul acestuia. Până în prezent, deși Agenția a răspuns tuturor solicitărilor de clarificare primite în acest sens, C.N.A.I.R. nu a comunicat ANI informații din care să reiasă măsurile dispuse în cazul lui Eugen CECAN„.

Într-un răspuns pentru DiscoverProject, Cecan susține că și-a dar demisia din poziția de consilier județean, fără să amintească absolut nimic de poziția de director general al DRDP Cluj. „Mi-am dat demisia din funcția de consilier județean imediat ce am constatat că ar putea exista probleme de incompatibilitate„

CNAIR este de partea lui Cecan în privința incompatibilității: „Starea de incompatibilitate nu este aplicabilă situației lui Cecan Eugen pentru că numirea dânsului a fost încheiată în baza unui Contract individual de muncă. Această incompatibilitate a fost constatată în raport cu funcția deținută în Consiliul Județean, și nu pentru calitatea de director cu contract individual de muncă la CNAIR, menționându-se că, pentru a fi incompatibil trebuie să deții o funcție publică , conform prevederilor stipulate de Legea 161/2003„, se arată într-un răspuns al CNAIR pentru DiscoverProject.

Conform unor estimări, pe baza veniturilor din declarațiile sale de avere, Cecan a încasat de la stat, în cei trei ani, cât a fost declarat incompatibil sume cuprinse între 700.000 și 1 milion de lei.

În schimb, CNAIR îi ia apărarea lui Cecan: „Un contract individual de muncă poate fi suspendat sau încetat, conform Contractului Colectiv de Muncă (CCM) aplicabil și Codului Muncii, însă Cecan Eugen nu se află în nici una din situațiile prevăzute de CCM și Codul Muncii„

 

Dosarul penal

Eugen Cecan este acuzat de DNA Cluj pentru delapidarea DRDP Cluj, compania pe care o conducea. Dosarul băltește de doi ani în camera preliminară fără să fie trimis încă în judecată.

În rechizitoriul dosarului 1848/P/2017 trimis instanței de judecată pe 25.06.2019, procurorii DNA precizau că „în perioada vara 2014-decembrie 2015 inculpatul Cecan Eugen, având funcția de director general al DRDP luj,  a folosit, în interes personal ori ai membrilor familiei, resursele materiale și umane ale unității pe care o conducea, cele mai multe din acțiunile de folosire a acestor resurse vizând realizarea de lucrări de curățare a unor terenuri utilizate de Asociația Crecătorilor de Ovine și Caprine (ACOC) Așchileu-Vultureni, înființată de fii săi, Cecan Paul și Cecan Cristian”.

Cei doi fii aveau în arendă pășuni de 300 de hectare și aveau nevoie de utilaje și resurse pentru a le curăța. „Pe acest fond, la nivelul anului 2014, s-a constatat necesitatea identificării unor resurse materiale și umane care să fie folosite pentru curățarea pășunilor, motiv pentru care, directorul general al DRDP Cluj, Eugen Cecan, a relocat pentru diferite perioade de timp, utilaje din dotarea DRDP Cluj precum și angajați ai acesteia în vederea efectuării unor lucrări de întreținere/curățare a pășunilor folosite de ACOC Vultureni, înființată de cei doi fii ai săi„, susțin procurorii DNA.

Utilaje caterpillar, unimog, mașini de transport personal, motocoase, drujbe și furci din proprietatea DRDP Cluj sau a unităților din subordine erau folosite pentru a curăța pășunea arendată de fii lui Cecan și fără ca aceștia să plătească chirie. În același mod era folosiți și angajații DRDP Cluj care erau transportați la pășunea familiei Cecan cu mașinile instituției conduse de Eugen Cecan.

Nu era vorba doar de curățat pășunea ci și de cules porumbul sau de hrănit animalele de la aceeași fermă sau cules zerul de la aceleași animale.

Fie că erau utilaje, oameni sau combustibil toate erau pontate ca lucrări fictive pe drumurile din administrarea DRDP Cluj în timp ce erau folosite la pășunile familiei Cecan.

Aceștia au mai constatat că, Cecan mai folosea angajați ai DRDP Cluj pentru diferite interese personale.

Cecan se deplasa personal cu autoturismul Skoda Superb aflat în proprietatea DRDP luj la ferma celor doi fii pentru a lua pulsul lucrărilor făcute cu utilajele și angajații DRDP Cluj.

Dosarul este pe rolul Judecătoriei Municipiului Cluj Napoca. Cecan este incuptat iar CNAIR este parte civilă. Are un nou termen la sfârșitul acestei luni.

Cu toate acestea CNAIR este de partea lui Cecan: „La această dată nu putem vorbi de o trimitere în judecată a salariatului Eugen Cecan, deoarecere ne aflăm în stadiul procedural-Camera preliminară, ce este un filtru de legalitate al fazei de urmărire penală. Angajatorul poate aplica dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. B, teza a II-a, Codul Muncii, numai după soluționarea cauzei în camera preliminară și trimiterea spre judecare„

Acesta nu este singurul diferend juridic dintre Cecan și instituția pe care o conduce.

Sindicatul Drumarilor „Elie Radu”, care este susținut financiar chiar de către CNAIR, este de partea lui Cecan în aceste procese. Împotriva CNAIR.

 

Amenințările subordonaților

Într-o adresă din iulie 2020 înaintată către conducerea CNAIR de către Crina Lăpușan, șeful departamentului juridic al DRDP Cluj, se vorbește de amenințări fățișe făcute de Cecan asupra unor angajați ai departamentului juridic al DRDP Cluj care au legătură cu dosarele lui penale: “De asemenea vă aduc la cunoștință că domnul director general exercită presiuni și amenințări față de consilierii juridici care au legătură cu aceste dosare penale în exercitarea sarcinilor de serviciu șă vă rog să luați măsurile care se impun”.

Lăpușan a sesizat în aceeași adresă că Cecan se află într-o altfel de stare  de incompatibilitate, față de cea constatată de ANI, pentru că e și director general și inculpat într-un dosar penal în relația cu compania pe care o conducea: Prin actul nr. 63552/21.10.2019 am sesizat incompatibilitatea dintre exercitarea atribuțiilor de director general și aceea de inculpat în dosarul penal care poate conduce la o degradare a administrării probelor în etapa de judecată a procesului penal, respectiv la împiedicarea înfăptuirii justiției“.

Lăpușan a mai trimis documente similare către conducerea CNAIR însă nu a primit nici un răspuns. În schimb, a primit preaviz de concediere pentru că i s-a desființat postul.

Preavizul îi este semnat de către Cecan. (vezi aici Preaviz Crina Lapusan) 

În schimb, Cecan susține că nu a amenințat pe nimeni și că, de fapt cei care-l acuză, au interese să îl schimbe. „Nu am amenințat nici o persoană din DRDP Cluj/CNAIR sau alte persoane care au legătură cu dosarul, nici direct, nici indirect.(…) Am declarații de la toți consilierii juridici din cadrul serviciului Juridic, în acest sens. Singura persoană din cadrul serviciului juridic care face reclamații neadevărate este dna Crina Lăpușan. Deopotrivă sunt de notorietate interesele ilicite a dnei Crina Lăpușan pentru ca eu să fiu destituit, dar aceste aspecte sunt investigate în acest moment de organele judiciare competente„

Într-o adresă din 2020, Cecan îi cerea șefei de la Juridic numele angajaților de la juridic pe care i-ar fi amenințat și numele celui care reprezintă instituția în dosarul său.

Și în această cauză CNAIR este de partea lui Cecan:„În ceea ce privește situația dosarului penal  (n.r. referitor la acuzațiile de delapidare ce îi sunt aduse de DNA) la care face referire Lăpușan Crina , aceasta este monitorizată în cadrul Direcției Reprezentare Instanță al CNAIR-central„.

Afacerile familiei Cecan

Oficial, la acest moment, numele lui Eugen Cecan nu apare în nici o afacere privată.

În trecut a deținut participații într-o serie de afaceri, de la firme de construcții – K&P Construct SRL, Monobloc Construct SRL,  până la companii de transport Milan Trans SRL, Milan International SRL sau ferme Gehais Farm SRL și alte companii: Caber Impex SRL, Margarinrom SRL, Milan & Trinomus SRL.

În 2011, a avut în proprietate numai puțin de 98 de apartamente într-un bloc din Florești, Cluj însă între timp le-a vândut. I-au mai rămas doar câte o treime din două apartamente pe care sunt puse sechestre ale procuraturii pe numele celor cu care au construit.

Declarația sa de avere nu este impresionantă cum sunt mașinile pe care le conduce. În ultima sa declarație de avere disponibilă public, Eugen Cecan declară că ar deține în proprietate doar o Dacia Duster.

Cei doi fii ai săi însă dețin o serie de companii care dezvoltă proiecte imobiliare, prestează servicii de contabilitate și activități în agricultură.

Cecan Paul și Cecan Cristian dețin 50% din firma Cetății Residence Apart SRL alături de alți doi investitori.

Case tip vândute de familia Cecan

Cecan Cristian mai deține participații într-un alt dezvoltator imobiliar, CKN Residence Apart SRL și într-o firmă de contabilitate, unde este angajată soția lui Cecan Eugen.

Fratele său a preluat frâiele afacerii din agricultură a familiei. Deține compania Agro CKN Farm SRL.

Cecan a notificat, în februarie 2020, DRDP Cluj să nu îi modifice fișa postului și a funcție – deci și veniturile sale de la stat – pentru că astfel ar fi afectat interesul fiului său, o persoană cu handicap pe care o are în întreținere (vezi mai jos notificarea lui Eugen Cecan către DRDP Cluj).

 

Cecan Laura, soția lui Cecan Eugen a preluat o serie de companii deținute de acesta și a înființat la sfîrșitul anului trecut o altă companie: CKN Construcții și Canalizări SRL cu obiect de activitate declarat lucrări de construcție a proiectelor edilitare.

Eugen Cecan susține că membrii familiei sale nu desfășoară activități incompatibile cu funcția sa: „Nu mă implic în activitîțile membrilor familiei mele, care sunt oameni muncitori și responsabili. Soția mea și-a înființat o firmă de construcții pentru că este inginer de meserie și are tot dreptul de a își câștiga existența„

 

Adjunctul lui Cecan, condamnat pentru mită

În aceeași ședință a CA-ului CNAIR în care a fost reconfirmat Cecan, a fost pus adjunct la Întreținere drumuri naționale și autostrăzi DRDP Cluj și Sabău Vasile Lucian Augustin.

În perioada cât a fost șef al DRDP Cluj, Sabău și fostul sef al Serviciului Transporturi din cadrul societatii clujene „Fimaro”, Petru Viorin Gorcea, au primit de la directorul companiei Ruttrans, Gabriel Vaida, mită: 11 milioane lei primul, 13 milioane, al doilea.

Vaida fusese și el arestat pentru fals de înscrisuri sub semnătură privată, delapidare și abuz în serviciu.

În perioada 1999-2000, Vaida a dat celor doi mită pentru înlesnirea unor contracte de colaborare privind inchirierea de utilaje si mijloace de transport de la Ruttrans. Potrivit lui Puscas, Sabau a primit de la Vaida 11 milioane de lei, iar Petru Gorcea peste 13 milioane de lei.

La fel ca Cecan, Sabău are și diferende juridice cu CNAIR pentru recuperarea unor sume de bani de la această companie fiind susținut în instanța de judecată de același sindicat al drumarilor Elie Radu.

Conflictul lui Ungureanu

8 februarie 2021

Stelian Negrea

Prima decizie de înlocuire a conducerii unui spital făcută de noul ministru al sănătății, Vlad Voiculescu, a fost cea a a spitalului de urgență Cluj Napoca.

În primele zile ale lui ianuarie 2021, Petru Șușcă fostul director al spitalului împreună cu membrii Consiliului de Administrație era schimbat prin revocarea unui ordin de ministru.

Deputatul USR+, Emanuel Ungureanu, una din vocile critice ale sistemului public de sănătate, declara, însă, că decizia a venit ca urmare a unui raport al al Corpului de Control al Ministerului Sănătății făcut în urma sesizărilor sale.

Acum, Constantin Dina, șeful corpului de control este angajat cu jumătate de normă la cabinetul său parlamentar.

Soția sa, Loredana Ungureanu, un medic primar dermatolog, încearcă, de mai bine de opt ani, să se angajeze la stat, chiar la secția de profil a Spitalului Județean de Urgență Cluj Napoca. Nu este singurul medic în această situație. A dat spitalul în judecată dar a pierdut în Justiție.

Emanuel Ungureanu a afirmat pentru DiscoverProjectnu și-a ajutat niciodată soția în cariera profesională.

Noua conducere a spitalului de urgență pare mai favorabilă găsirii unei soluții. A căutat activ, chiar la prima ședință, posturi noi la secția de dermatologie a spitalului.

Conflictul dintre soții Ungureanu și conducerea spitalului s-a purtat pe toate fronturile, cu toate armele și în toate formele. În Justiție, în mass-media, în parlament, în guvern la vedere și pe culoarele acestuia, pe plan personal și profesional. S-au folosit cuvinte grele și s-au adus acuze și mai grele croșetate în jurul incompetenței și a corupției.

Astfel de conflicte sunt emblematice pentru spitalele publice românești sugrumate de lipsa cronică de finanțare, de risipa banului public și de corupția endemică.

La stat vreau să lucrez

Loredana Ungureanu este șef de lucrări la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu a Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. Este cadru didactic la această universitate pentru care încasează jumătate din veniturile de parlamentar ale soțului, Emanuel Ungureanu, deputat USR+ la cel de-al doilea mandat.

Timp de trei ani, în perioada 2011-2014, a făcut gărzi la secția clinică Dermatovenerologie și la Spitalul Județean de Urgență Cluj Napoca.

În 2013, soția deputatului USR+ a solicitat integrarea clinică în spitalul public, adică să i se ofere un post cu normă întreagă, în baza unui Ordin de ministru care prevedea că personalul didactic medico-farmacist de la catedrele/disciplinele care funcționează în unitățile sanitare beneficiază de încadrare prin cumul de funcții cu jumătate de normă în respectiva unitate sanitară, în limita posturilor normate, vacante și bugetate existente în statele de funcții ale acestora.

Numai că spitalul de urgență susținea că nu avea posturi libere și bugetate, mai exact la secția de dermatovenerice unde pe circa 50 de paturi erau deja 14 medici.

Numeroasele cereri de integrare clinică înaintate de Loredana Ungureanu s-au lovit de refuzul Consiliului de Administrație al spitalului care susținea că nu are posturi libere pentru care să aibă și bani prinși în buget.

După un schimb de adrese între soția lui Ungureanu și conducerea spitalului de urgență Cluj Napoca a urmat în 2019 cu un proces în Justiție.

Medicul Ungureanu contesta și un act administrativ al Ministerului Sănătății din octombrie 2019 prin care suplimenta organigrama de personal a spitalului de urgență din Cluj Napoca cu doar jumătate de post de medic primar, specialitatea dermatovenerologie.

Soția deputatului Ungureanu a pierdut acest proces la mijlocul anului trecut.

Venituri modeste la privat

Loredana Ungureanu a devenit asociată, din acest an, în compania Oncoderm SRL cu familia Cosgarea: Marcel, fost șef al disciplinei Otorinolaringologie tot de la Univeristatea de Medicină din Cluj Napoca și fost șef al secției ORL a spitalului de urgență Cluj Napoca, Rodica, fosta șefă de la dermatovenerice de la același spital, și cele două fiice ale acestora.

Anterior, soția deputatului Ungureanu era și medic dermatolog și la Centrul medical Cosmedica, o afacere privată deținută de aceeași familie Cosgarea.

Legătura dintre cele două familii este puternică și de durată și arată o altă particularitate a sistemului public românesc: întrepătrundea dintre sistemul public și cel privat de sănătate și existența unor linii nevăzute între acestea.

Prima cerere de încadrare ca medic dermatolog la spitalul de urgență i-a fost întocmită, în 2013, Loredanei Ungureanu chiar de către Rodica Cosgarea, pe atunci șefa departamentului de dermatologie al spitalului de urgență.

Pentru a-și rotunji veniturile, soția deputatului oferă consultații dermatologice la o altă clinică privată din Cluj: Dermavision. Încasează însă venituri anuale extrem de modeste de doar 6000 lei pe an – 500 lei pe lună – conform declarației de avere a soțului.(https://www.dermavision.ro/medici/despre-loredana-ungureanu).

Soția lui Ungureanu, deține și un PFA care îi aducea venituri la fel de modeste.

Dermavision SRL este deținută de cunoștințe mai vechi ale lui Emanuel Ungureanu: Susan Mirela, soția unui un investitor imobiliar local, și Chișe Monica Mirela, un medic endocrinolog. 

Înainte de a devenit deputat USR+, Emanuela Ungureanu a fost angajat al firmei RDCons Invest SRL deținută de soțul lui Susan Mirela și de un alt investitor imobiliar, Kovacs Romică, asociat, la rândul său, o perioadă de timp în firma Dermavision SRL.

Nu am nici o legătură cu cariera profesională a soției”

Emanuel Ungureanu, este vicepreședinte din partea USR+ al Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților  fiind un apropiat al lui Vlad Voiculescu și al fostului șef al Corpului de Control al Ministerului Sănătății, Constantin Dina.

De când a intrat în politică, în 2016, se războiește cu conducerea spitalului județean de urgență Cluj Napoca cu care soția sa se afla în conflict deschis.

El a declarat pentru DiscoverProject că nu și-a ajutat niciodată soția în cariera profesională: “Nu am avut nici o legătură, niciodată, cu cariera profesională a soției mele“.

Nici vorbă“, a fost răspunsul lui Ungureanu la întrebarea dacă, din cauza conflictului dintre el și Șușcă, soția sa nu a primit post în spital. “Cererea ei de integrare clinică e din 2013, eu am intrat în politică în 2016. În situația ei mai sunt și alți medici. Nu au fost locuri și bani. Doar în clinica ei de dermatologie unde este conferențiar mai sunt cinci cadre universitare fără integrare, susține Ungureanu.

Ungureanu l-a abordat direct pe Vlad Voiculescu chiar la audierile din Parlament pe nominalizarea sa ca ministru al sănătății cu privire la directorul Petru Șușcă, pe care l-a catalogat ca fiind cel mai toxic manager de spital, susținând că a depus trei sesizări la Corpul de Control al Ministerului Sănătății.

Ungureanu a susținut că pe baza sesizărilor sale, a fost făcut un raport în care ar fi stat la baza demiterii conducerii spitalului de urgență Cluj Napoca împreună cu membrii Consiliului de Administrație.

Din 2 februarie, Dina a ajuns consilier cu jumătate de normă la cabinetul parlamentar al lui Emanuel Ungureanu dar și la al fostului ministru al sănătății, Nelu Tătaru, Dina autosuspendându-se pe o perioadă de 12 luni de la Ministerul Sănătății.

“Mă ajută să lucrăm la o nouă lege a sănătății și să îmbunătățim inclusiv legislația pe control care este varză. După acest an Dina se întoarce pe postul de șef al Corpului de Control, post câștigat prin concurs. Nu are nici un conflict cu Vlad Voiculescu, acesta a insistat să rămână. Pur și simplu a vrut o pauză de la nebunia din Ministerul Sănătății și l-am rugat să ne ajute cu legislația”, afirmă Ungureanu.

Șușcă îl contrazice pe Ungureanu susținând că nu a fost demis în baza unui raport al Corpului de Control ci pe baza uni simplu ordin al ministrului sănățății: “ E pur și simplu o golănie. Nu există vreun raport al Corpului de Control pe baza căruia să fi fost demis. Am fost demis în baza unui ordin al ministrului sănătății, Vlad Voiculescu, din 4 ianuarie 2021 care avea la bază un referat din 6 ianuarie 2021“ .

Ulterior, deputatul Ungureanu a pus demiterea directorului spitalului județean la baza unui conflict între primarul liberal al Clujului, Emil Boc, de care ar fi fost apropiat Șușcă, și Vlad Voiculescu.

Spre deosebire de Ungureanu, Șușcă pune demiterea sa pe seama conflictului pe care îl are cu parlamentarul USR+.

“ Din 2014 de când conduc acest spital cred că au fost mai mult de patru solicitări din partea doamnei Loredana Ungureanu de integrare clinică în spitalul de urgență. Soțul ei genera scandaluri în presă pe diverse motive legate de spital. Toate acestea încercări au început încă din anul 2014. Emanuel Ungureanu încercat la toți miniștrii sănătății de la Sorin Pintea până la Victor Costache să mă schimbe“, afirmă Șușcă.

Disputele dintre soții Ungureanu și fosta conducerea a spitalului județean Cluj Napoca, reprezentată de Petru Șușcă, au căpătat accente extrem de personale, acuzele aruncate de ambele părți fiind extrem de grave.

Loredana Ungureanu se judecă cu Petru Șușcă, la fel și deputatul USR+, în timp ce Șușcă a contestat în Justiție demiterea sa de către Ministerul Sănătății.

Posturi noi la dermatologie

Spre sfârșitul anului trecut, sorții păreau că se schimbă în favoarea doamnei Ungureanu. Spre deosebire de abordare de până atunci, noul consiliu de administrație începea să pună mult mai accentuat problema unor noi locuri la mult căutatul departament de dermatovenerologie.

Într-o ședință a Consiliului de Administrație al spitalului de urgență din 16 noiembrie 2020, după alegerile parlamentare de la sfârșitul anului trecut, se cere comitetului director să înainteze în termen de 5 zile o informare scrisă privind situația reală a posturilor normate și vacante în statul de funcții al secției de Dermatovenerologie. (vezi documentul aici Hotarari CA 16.11.2020.pdf (scjucluj.ro)).

La nici o lună distanță, o nouă hotărâre a unui nou Consiliu de Administrație al spitalului este și mai imperativă: se va solicita secției Clinice Dermatovenerologie un punct de vedere privind situația integrărilor clinice și a reîntregirii cu normă întreagă. Consiliu de Administrație va discuta solicitările și răspunsul medicului șef de secție în cursul anului 2021, după încheierea lucrărilor de reabilitare a secției. (vezi documentul aici Hotarari CA 08.12.2020.pdf (scjucluj.ro)).