Stelian Negrea
Cum am ajuns să plătim la facturile de energie la fel ca Germania, deși avem venituri mult mai mici?
DiscoverProject a analizat la zi problemele pieței energiei, ca să înțelegem cum am ajuns aici, în acest punct în care ne gândim de două ori înainte să aprindem un bec în casă.
Întrebări aparent banale – care e valoarei pieței de electricitate?, cum se formează prețul energiei electrice pentru un kilowat consumat oriunde în România? Cine sunt principalii actori care decid cât trebuie să plătească o gospodărie pentru acel kilowat – își găsesc cu greu răspunsuri.
Prețul final arată ca o ceapă cu mult prea multe straturi.
Să le luăm pe rând, cu fiecare strat.
Explozia prețurilor
Jumătate din energia consumată zilnic la noi provine din Piața pentru Ziua Următoare (PZU), adică piața spot, la vedere, nu din contracte bilaterale pe termen lung, unde prețurile sunt negociate pe perioade mai lungi, între cel care cumpără și cel care vinde.
Este cea mai lichidă și dinamică piață de profil, unde se cumpără engros.
Aici sunt cantitățile mari, unde Ionescu și Popescu, nu au acces, ci doar marii jucători din piață: de la producători, cei care produc efectiv energia electrică până la traderi, cei care o vând și cumpără, și furnizorii, cei care o aduc efectic în casele românilor.
Ca să înțelegem din start cum stăm acum:
Prețul unui Megawat oră de energie electrică pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU), este astăzi de 1118,75 lei MWh (226,05 Euro MWh).
Pe această piață, prețul s-a triplat doar față de începutul acestei luni, s-a dublat față de începutul acestui an și a crescut de șase ori față de luna similară a lui 2020 când prețul mediu pe PZU a fost de 180 lei MWh ( 37 Euro MWh).
Prețul pe PZU în România și în regiune astăzi
Sursă: energycloud.live
Creșterea este însă amețitoare și față de anul 2019, când consumul nu era scurcircuitat de criza pandemică: de patru ori. Aceleași valori sunt și față de 2017 și 2018 când prețul mediu se situa în jurul valorii de 50 de Euro MWh.
Grafic cu evoluția prețului mediu pe PZU 2017-2021, sursa ANRE
Sursa ANRE și energylive.cloud
România ajunge să aibă prețuri la energia electrică similare sau chiar mai mari decât cele din Germania sau Franța.
Evoluția prețului de acum de pe PZU este mai degrabă una speculativă și emoțională pentru că nu se simte imediat și cu aceeași amplitudine în prețul energiei electrice la consumatorul final.
Cealaltă jumătate din consumul anual de electricitate al României se tranzacționează pe așa numitele piețe forward/contracte bilaterale unde prețul în luna august 2021, ultima lună cu date publice, ajunsese la 250,3 lei MWh (51 Euro MWh). Numai că la aceste prețuri energia este greu de găsit pentru că producătorii nu au mai avut energie electrică disponibilă pentru vânzare.
Grafic cu evoluția prețului pe piețele forward
Sursa: ANRE
Prețul unui kilowat de energie electrică este format în proporții aproximativ egale din trei părți: prima din prețul energiei active și profitul producătorului acesteia, a doua din costurile cu distribuția și furnizarea și a treia din taxele și tarifele statului.
Piața de electricitate a avut, pe primele nouă luni ale acestui an, o valoare la furnizorii de energie electrică de 17 miliarde lei (3,47 miliarde Euro).
Sunt datele ANRE, arbitrul pieței, adică instituția publică care autorizează jucătorii și le supraveghează gesturile. Până acum, ele au rămas în sertarele instituției, astfel că nu știam dimensiunea pieței anuale.
Putem estima lesne, că la finalul acestui an, piața va depăși ușor 4 miliarde de euro cât a fost piața în 2020, un an lovit de criza sanitară când consumul s-a redus puternic.
Volumulul din primele trei trimestre a fost de 38 TWh și un preț mediu atât pentru clienții casnici dar și pentru cei non-casnici de 446,71 lei MWh (91 Euro MWh, prețul mediu care reprezintă prețul de vânzare – producător plus furnizor- fără TVA și alte taxe – cogenerare, certificat, acciză).
Tabel cu piața de energie electrică în perioada 2019 – 9 luni 2021
Sursa ANRE, casnic concurențial se referă la consumatorii ce și-au ales deja furnizorul de energie electrică, casnic reglementat se referă la consumatorii care nu au făcut încă opțiunea pentru un furnizor de energie electrică
Pe PZU se cumpără energie electrică, care să acopere deficitele furnizorilor de energie electrică care nu și-au asigurat întreaga cantitate de energie din contractele bilaterale pe termen lung, care teoretic ar trebui să asigure grosul portofoliilor furnizorilor de energie electrică.
Prețul mediu al acestor contracte încheiate anul trecut cu livrare în acest an a fost de aproximativ 260 lei MWh, în funcție de materia primă folosită de producătorul de energie electrică.
Aceștia vând mai departe distribuitorilor, furnizorilor și traderilor de energie electrică de la care ajunge în casele românilor sau la consumatorii industriali.
Cum s-a ajuns ca jumătate din energia electrică tranzacționată în România să se vândă la prețuri chiar și de zece ori mai mari decât cele la care principalii producători de energie autohtoni au vândut în 2020 cu livrare în 2021: 116 lei MWh la Hidroelectrica, 178 lei MWh Nuclearelectrica, 222,78 la OMV Petrom care produce energie electrică din gaze naturale și 250 lei MWh la Complexul Energetic Oltenia?
O asemenea volatilitate și instabilitate pe piața energiei electrice nu a mai fost întâlnită niciodată.
Declarații apocaliptice au început să curgă, la începutul iernii, în presă dar și pe buzele unor oficiali fie ai Băncii Naționale ai României dar și ai Consiliului Concurenței.
Primii ne spuneau că prețurile la energie electrică nu vor mai reveni la valorile anterioare, și că va trebui să facem sacrificii pentru a nu ne confrunta cu foamete și războaie. Cei de-ai doilea că ar trebui să ne obișnuim cu prețurile mari la energia electrică.
Știrile alarmiste legate de o posibilă pană generală de curent la nivelul UE au inundat casele românilor.
Cât de real e un blackout chiar și local în România mai ales că vine iarna, iar consumul casnic va înregistra creșteri semnificative pe fondul răcirii vremii dar și a problemelor anumitor furnizori de căldură și apă caldă din marile orașe.
„Să dea Dumnezeu să nu cadă unul din cele două reactoare de la Cernavodă în iarna aceasta că vom avea curent alternativ: o zi da, o zi ba”. Îmi spune neoficial unul dintre cei mai avizați oameni de pe piața energiei electrice.
Nu pare genul de alarmist sau profitor care să aibă ceva de câștigat de pe urma răspândirii panicii.
România are o capacitate de producție a energiei electrice învechită și rămasă parcă înlemnită în proiectele lui Ceaușescu. În funcție de perioada anului și de evoluția vremii, producem în proporție de aproximativ 70% de către trei companii deținute de statul român: Hidroelectrica SA din apă, Complexul Energetic Oltenia (CEO) din cărbune, și Nuclearelectrica SA din nuclear.
Cu un procent variabil în jur de 10-15% contribuie și OMV Petrom din gaze naturale, deținută majoritar de statul austriac și minoritar de cel român, plus câteva centrale în cogenerare deținute tot de statul român.
O poză zilnică și în timp real a consumului și producției de energie electrică poate fi găsită la această adresă https://www.transelectrica.ro/ro/web/tel/sistemul-energetic-national
Pe restul procentelor de 15% se înghesuie energiile verzi pe care mizează Europa: eolian, solar și biomasă.
Aceștia sunt covârșitor privați dar procentul lor în producția totală rămâne la cote nesemnificative și fluctuează foarte mult deoarece sunt dependenți de condițiile meteo: bate vântul sau este soare, ai energie electrică, nu, nu ai.
În lipsa unor capacități importante de stocare, aceste surse numite și verzi sau regenerabile vor rămâne în umbra surselor clasice.
Sistemul energetic național (SEN) are nevoie de energie în bandă adică în mod constant și în vârfurile sale de consum.
Un procent de circa 10% din energia pe care o consumăm anual o importăm din piețele din regiunea noastră, dar o facem la prețurile din PZU care sunt mult mai mari decât cele din contractele bilaterale.
Capacitatea de import este limitată la circa 3000 de MWh.
Capacitățile de producție instalate ale României pe toate sursele de energie este, conform operatorului național Transelectrica, de 17.309 MWh.
Consumul zilnic este de circa 7-8000 MWh, nefiind acoperit în majoritatea timpului de capacitatea reală de producție care se situează undeva la 11.000 maxim 12.000 MWh.
Deficitul de producție este deci una din problemele structurale ale României.
Cum e mixul energetic al României în comparație cu cel din UE și ce șanse avem să urmăm trendul din blocul comunitar cu orizone 2050?
Mixul energetic al UE este total diferit de cel al României: 42% e format din regenerabile – hidro, eolian, solar și biomasă- doar 32% combustibili fosili – cărbune, gaz și alți combustili lichizi – și 25% energie nucleară.
Grafic cu mixul de energie din UE
Sursa: Raport trimestrul II 2021 piața energiei electrice CE
Grafic mixul de energie din România
Sursa: Raport ANRE august 2021
Europa are un plan ambițios de deveni verde, neutră din punct de vedere climatic adică să nu mai emită dioxid de carbon, celebrul CO2.
Există un pact la nivelul UE numit “Green Deal” care are ca orizont de timp 2050. O serie de state europene au început să-și înlocuiască masiv sursele de producere a energiei electrice extrem de poluante – cărbune, hidrocarburi și nuclear – cu unele regenerabile – eolian, solar și biomasă.
Într-o perspectivă a surselor de producere a energiei electrice pentru anul 2050, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare a Energiei (ACARE – Agency for the Cooperation of Energy Regulators ACER) din care face parte și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) sursele regenerabile – eolian, solar și hidro- vor deține la nivel mondial o pondere de aproape 90% urmate la mare distanță de nuclear și cărbune.
Surse de producție a energiei electrice în perspectiva anului 2050
Sursa: Raport ACER
Sursele poluante sunt penalizate și forțate să achiziționeze certificate de CO2 în timp ce sursele regenerabile sunt ajutate prin oferirea gratuită de certificate verzi pe care le pot vinde ulterior către toți ceilalți participanți la piața energiei electrice.
Prețul certificatelor de CO2 a sărit în aer, pe fondul unei cereri crescute, ajungând la 65 Euro (față de 8 Euro în ….) (cât era înainte?), producătorilor de energie electrică din cărbune dublându-le din start prețul de vânzare.
Evouția prețului certificatelor de CO2, energiei electrice și a gazelor naturale
Sursa: Raport trimestrul II 2021 piața energiei electrice CE
Tendința din Vestul Europei, cu excepția notabilă Franței, este preponderent către energie din surse regenerabile însă acestea sunt, deocamdată, extrem de instabile și impredictibile: azi bate vântul, mâine nu, iar capacitățile de stocare de mari dimensiuni sunt încă în stadii de dezvoltare incipiente.
Deși nu a mai investit în capacități noi de producție, funcționând pe cele existente de pe vremea regimului Ceaușescu, România s-a mai angajat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) să-și reducă drastic capacitățile de producție pe cărbune de la circa 4100 MWh în prezent la 300 MWh.
Oarecum în contradicție cu trendul european, statul român mizează mai apăsat pe noi capacități de producție preponderent în nuclear. La fel ca alte state din regiune: Ungaria, Slovacia, Cehia, Turcia. Toate acestea vor să folosească tehnologie rusească, noi americană. Fie pe Small Medium Reactor (SMR), fie prin construirea reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.
Există totuși o efuziune și pe zona proiectelor de noi parcuri eoliene și solare cu precădere din zona investitorilor privați.
În mod paradoxal dar mai puțin cunoscut, România este statul din această zonă care și-a redus cel mai mult emisiile de CO2 prin închiderea industriei energofage ceaușiste motiv pentru care este eligibilă la finanțări consistente de ordinul a miliarde de euro din partea UE pentru proiecte din surse regenerabile.
Chiar acum, într-un așa numit Fond de Modernizare gestionat de Ministerul Energiei, România are deja puse deoparte circa 10 miliarde de lei din care pot fi finanțate investiții de la zero în proiecte pe regenerabile.
În funcție de evoluția prețului unui certificat de carbon, România ar putea chiar avea în următorii ani sume amețitoare de ordinul a 8-10 miliarde de euro.
Europa s-a confruntat, în acest an, cu fenomenul de acalmie globală terestră: nu a bătut vântul. Motiv pentru care principalul motor al economiei europene, Germania, care se baza masiv pe energia regenerabilă a revenit asupra surselor clasice de producere a energiei electrice – cărbunele și, respectiv, hidrocarburile, adică gazul natural.
În plus, unele capacități de producție pe nuclear au intrat fie în revizii prelungite, fie sunt programate să fie închise. În consecință capacitățile de producție s-au restrâns și mai mult.
Costul unui Megawat produs din cărbune este relativ scăzut însă acestuia i se adaugă un certificat de CO2 pentru fiecare Megawat pentru că este o energie extrem de poluantă, de fapt cea mai poluantă.
În final, energia produsă de cărbune este cea mai scumpă iar toți ceilalți producători își aliniază prețul la cel produs de cărbune, lignit mai precis.
De fapt, acesta este mecanismul simplu de formare a prețului la nivelul României și al UE.
Și mai simplu:
”Așa e și la piață, mergi în târg cu un produs și îl dai la prețul cel mai mare”, ne spune un fost șef al ANRE.
Modalitatea de formare a prețului
Sursa: ACER
Foarte multe țări europene, Germania fiind principala țară, care se bazau pe energia din regenerabile, au trecut pe energia electrică produsă de sursele clasice costurile unui certificat de CO2 a explodat pentru că este foarte căutat.
La cărbune pentru un Megawat produs se plătește prețul de la bursă al un certificat de CO2. La gazele naturale raportul e de circa un certificat de CO2 la 4 Megawați produși.
Pe fondul revenirii economice din China din această vară, cei mai mari producători de gaze naturale din lume – Rusia și SUA – au și-au îndreptat producția către această țară care e dispusă să ofere cele mai mari prețuri.
Europa, care este dependentă în proporție de 50-60% de gazul și de cărbunele din Rusia – s-a văzut prinsă la mijloc, fiind dispusă și împinsă, în principal de Rusia prin metode clasice de șantaj, să plătească orice preț pentru a-și asigura sursele pentru producția de energie electrică. Și prețurile la gazele naturale au sărit în aer.
De cinci-șase ori față de 2020.
Ce treabă are prețul energiei electrice produse în România cu cel din Germania, cea mai dinamică și lichidă piață europeană pentru energia electrică?
Din 2014, România este membră prin OPCOM a 4M MC, un proiect de cuplare a piețelor de energie electrică pentru ziua următoare din Cehia, Slovacia, Ungaria și România. O piață virtuală pe care este tranzacționată energie electrică din cele patru state.
Din vara acestui an, 4M MC este cuplată la graniță cu MRC, adică cu piețele din Germania, Polonia și Austria. În octombrie, piețele de energie electrică din România și Bulgaria au fost cuplate, la rândul lor, la SDAC Single-Day-Ahead-Coupling.
Trendul este pentru crearea unei piețe europene unice a energiei electrice cu creșterea capacităților de interconectare dintre statele membre.
Prețul energiei electrice din România se formează la o bursă din România pe baza cererii și a ofertei însă acesta urmărește tendințele și prețul atât din regiune cât și din cea mai puternică piață din cele cu care este interconectată, adică Germania.
Războiul producătorilor cu furnizorii intermediat de traderi
Prima zi a lui 2021 a adus liberalizarea definitivă a pieței energiei electrice pentru consumatorii casnici, care reprezintă circa 20-22% din consumul total, restul fiind reprezentat de cei industriali.
Au dispărut tarifele reglementate de stat.
Pe piața consumatorilor industriali liberalizarea s-a produs încă din 2007 de când companiile de stat sau cele private își pot alege liber furnizorul de energie electrică la prețuri negociate de cele două părți.
De la 1 ianuarie 2021, nu a mai fost un preț impus de o autoritate a statului, ANRE pentru consumatorii casnici: 188 lei MWh.
Teoretic prețul a fost lăsat să fie format după principiul cererii din partea furnizorilor și traderilor, majoritar privați, și al ofertei producătorilor de energie, majoritar de stat. La care se adaugă o serie de taxe și tarife impuse de statul român.
Aceasta nu înseamnă că statul nu mai are nici un cuvânt de spus pe piața energiei electrice și că nu mai impune tarife reglementate către consumatorii casnici.
Liberalizarea a dus la un război în toată regula între producătorii de energie electrică și furnizorii și distribuitorii de energie electrică.
Acuzele sunt simple: primii îi acuză pe cei din urmă că nu și-au luat cumpărat suficientă energie electrică, astfel încât să acopere consumul pentru clienții lor în timp ce cei de-ai doilea îi acuză pe primii că nu au mai scos la vânzare cantități de energie electrică pe care furnizorii și distribuitorii să le achiziționeze.
Cine are dreptate?
Producătorii de energie electrică din România îi numeri pe degete și majoritatea covârșitoare a acestora sunt deținuți de statul român: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CEO sau la care statul român are o participație minoritară, OMV Petrom.
Pe partea de furnizare avem câțiva mari jucători care au și servicii de distribuție: Enel Energie România deținut majoritar de statul italian și o serie de investitori instituționali , CEZ Vânzare deținut de un fond de investiții australian, Eon Energie România deținută de o companie germană, și Electrica Furnizare, un jucător român controlat și de statul român și de investitori privați.
Pe partea de trading se înghesuie atât companii de trading autohtone – Tinmar Energy SRL, Getica 95 SRL, NExt Energy SRL, Hermes Energy deținut de Bogdan Enoiu etc– dar și străine – Danske Commodities, EFT Furnizare SRL deținut de un investitor sârb cu puternice legături cu Rusia și China, MET , AIK Energy SRL cu conexiuni cu grupul rusesc Gazprom etc
Cantitatea de energie electrică pe care producătorii o pot pune pe piață este limitată, restul până la acoperirea totală a consumului fiind importată. Producătorii nu au voie nici să exporte energie electrică, operațiune limitată legislativ doar pentru traderi.
Cantitatea importată este limitată, la rândul ei, din cauza existenței unei cantități finite de transport peste graniță.
Bulversarea actuală din piață a fost cauzată și de factorul politic intern.
Din senin, pe 29 decembrie 2018, Guvernul Dăncilă a dat celebra Ordonanță 114 care a adus pe piața energiei un preț reglementat pentru consumatorii casnici pentru perioada 01.03.2019-30.06.2022.
Producătorii au fost nevoiți să vândă la un preț fixat de ANRE către furnizori care, la rândul lor, nu puteau vinde la tarife concurențiale către consumatorii casnici.
Guvernul Orban a modificat anul trecut OUG 114 stabilind ca termen pentru liberalizarea completă a prețului pentru consumatorii casnici 01.01.2021, devansând cu un an și jumătate liberalizarea stabilită de guvernul Dăncilă.
Anumiți jucători din piața energiei, în special furnizori, au sperat, până în ultima clipă, că liberalizarea nu se va produce la începutul lui 2021 ci în 2022 așa cum era prevăzut în Ordonanța 114, ai căror principali beneficiari au fost.
De aceea, nu și-au cumpărat îndeajuns energie electrică în 2020 cu livrare în 2021 prin contracte bilaterale, unde prețurile sunt mai mici, și au rămas descoperiți să achiziționeze pe PZU.
Conform unui răspuns al ANRE pentru DiscoverProject furnizorii de ultimă instanță au achiziționat energie electrică în 2020 cu livrare în 2021 în proporție de 60% din contractele pe care le aveau în derulare.
Vezi tabel cu gradul de contractare trimestrial
Sursa ANRE
Cum se formează prețul unui kilowat de energie electrică?
Teoretic, prețul unui kilowat de energie electrică se formează pe o bursă: OPCOM SA (Operatorul Pieței de Energie Electrică și Gaze Naturale) deținută de compania de stat Transelectrica. Numai că pe această piață sunt diferite alte piețe cu prețuri extrem de diferite și care sunt total netransparente.
Cele mai importante sunt piețele forward și Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Mai sunt cele de echilibrare unde se tranzacționează o cantitate mult mai mică de energie.
Pe piața contractelor la termen/forward se încheie mai multe tipuri de contracte pe termen lung, iar pe PZU sunt tranzacțiile speculative și cele prin care furnizorii își iau energia pe care nu au reușit să o prevadă în prognozele de consum pe care și le fac.
Pe fiecare din cele două tipuri de piețe se tranzacționează 50% din volumul anual al OPCOM.
Pe prima piață se încheie mai multe tipuri de contracte bilaterale adică între două părți: PCCB – PCCB și OTC. Pe primele două tipuri de piețe, părțile și prețurile tranzacțiilor sunt publice însă pe ultima, care reprezintă circa 30% din totalul tranzacțiilor de pe OPCOM numele celor care tranzacționează nu se văd.
Nici pe PZU, numele producătorilor și traderilor care încheie tranzacții nu sunt publice ceea ce duce ca, în final, circa 70% din tranzacțiile încheiate pe OPCOM să fie netransparente.
Informații legate de numele celor care tranzacționează sunt accesibile publicului larg doar pentru 30% din tranzacțiile încheiate pe bursa energiei electrice.
Pentru un stat, care a experimentat de curând fenomenul “băieților deștepți”, care cumpărau ieftin de la Hidroelectrica și vindeau scump, avem de-a face cu un procent de transparență extrem de scăzut.
Există o directivă a UE – 943/2019- intrată recent în vigoare și în România care poate duce la opacizarea întregii piețe sub pretextul că avem de-a face cu informații sensibile din punct de vedere comercial a căror dezvăluire poate pune în pericol tranzacțiile.
Există voci în piață care susțin că, din contră, piața românească de energie este prea deschisă și oferă celor care vor să speculeze informații din belșug. Iar dacă acestora li se mai adaugă și niște insideri naivi sau nu atunci șansele ca cei care speculează să câștige și mai mult în dauna marii mare a consumatorilor cresc.
Pe aceeași bursă a statului, OPCOM, se mai tranzacționează în volume și mai mici pe așa numita piață de echilibrare/dezechilibrare pozitivă: o nișă extrem de îngustă unde se tranzacționează energie electrică menită să țină în viață din punct de vedere tehnic sistemul energetic național.
Aici sunt cele mai mari prețuri din piață unde teoretic nu au ce căuta cumpărătorii de tipul furnizorilor însă, în iureșul din acest an, au fost jucători care și-au luat de aici energie electrică ceea ce i-a dus în faliment.
Păstrătorul secretelor din piața energiei
Există cineva care știe cine cu cine încheie aceste tranzacții pe 70% din piață? Da. Acesta este directorul general de peste 18 ani al OPCOM SA: Victor Ionescu.
Un om cu un trai modest dacă îi lecturezi propria declarație de avere: două apartamente de puțin peste 50 metri pătrați, depozite la bancă și împrumuturi de la persoane fizice și bijuterii.
Oficial, nimic extravagant care să atragă atenția.
Este atât de atașat de piața instituția pe care o coordonează încât și-a angajat și soția la OPCOM unde câștigă de patru ori mai puțin decât soțul.
Informațiile păstorite de Ionescu se trimit și către șeful ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei), Dumitru Chiriță (fost deputat PSD) și către Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare a Energiei (ACARE – Agency for the Cooperation of Energy Regulators ACER).
Domnul Ionescu știe ce cantitate de energie electrică a pus în vânzare un anumit producător, ce ofertă de cumpărare a depus un furnizor de energie electrică sau trader de energie sau de câte ori este vândută o cantitate de energie electrică până ajunge de la producător la furnizor.
Noi toți știm la ce prețuri s-au înțeles dar nu îi vom ști niciodată pe cei care s-au înțeles. Nici măcar ceilalți jucători nu îi știu ci îi pot, cel mult, ghici după cantitățile tranzacționate.
ABBA și alte metode de manipulare a pieței
Tot domnu Ionescu și cu oficialii ANRE știu dacă participanții la piața manipulează piața, dupa metoda ABBA de exemplu: un jucător îi vinde lui B, acesta îi revinde lui A și tot așa până prețul energiei electrice ajunge acolo unde își doresc cei care manipulează piața.
În România nu au fost făcute publice rezultatele unor investigații asupra companiilor care manipulează piața de energie electrică. La nivelul ANRE există chiar un departament de investigații care își conduce anchetele numai după ce obțin o autorizare judiciară din partea unui judecător.
Unii din traderii care activează pe piața românească au fost anchetați pe piețele de profil din Germania de curând. Este cazul Danske Commodities care este investigat, alături de alți traderi activi și pe piața românescă, de către ANRE ul german pentru posibile manipulări ale prețului energiei electrice.
Cum pe OPCOM se tranzacționează energie electrică cu peste aproximativ 50% în plus față de consumul intern al României, iar o cantitate de energie electrică poate fi vândută chiar și de zece ori până să ajungă la clientul final, avem un potențial speculativ extrem de mare.
ANRE nu a comunicat pentru perioada în care prețul energiei a luat-o razna demararea unor anchete privind posibile manipulări ale pieței interne și nici amenzi în acest sens. Nici la nivelul ACER,
Deocamdată, nici pentru tranzacțiile de pe piețele interne și nici pe cele dintre diferitele țări ale UE, instituțiile de reglementare și monitorizare nu au găsit date privind manipularea pieței. Suspiciuni însă există cu duiumul.
Cum va evolua prețul la energie electrică?
Consumul mediu al unei gospodării în România este de 150-200 kw/lună.
Conform datelor de la Institutul Național de Statistică și Studii Economice (INSSE) ponderea cheltuielor cu locuința, apa, electricitatea, gazele naturale și alți combustibili în coșul de consum al unei familii ocupa, în trimestrul II din acest an, locul doi cu 13,7% după cele cu produsele agroalimentare și nealcoolice cu 34,9%.
Grafic cu structura cheltuielilor unei gospodării de la INSSE
Sursa: raport INSSE
Din ce e compus prețul energiei electrice? Diferă în funcție de furnizor iar până să ajungă la consumatorul final e împănat cu o serie de tarife și taxe.
Europa are o modalitate de formare a prețului pay-as-cleared prin care producătorul cu cele mai mari costuri de producție din piață dictează tuturor celorlalți participanți la piață prețul său.
Acesta este prețul de pe piața PZU care tinde să fie un reper și pentru prețurile din majoritatea tuturor celorlalte contracte.
Însă de la producătorul de energie electrică și până la prețul final care ajunge în casele românilor sau la spitale sau școli mai sunt o serie întreagă de taxe și tarife pe care le încasează statul român: tarifele reglementate de distribuție, tariful de transport-componenta de extracție din rețea, tariful de serviciu sistem, contribuția pentru cogenerare de înaltă eficiență, valoarea certificatelor verzi, acciza, tariful pentru energia reactivă și TVA.
Structura de preț a unui kilowat de energie electrică în România
Sursa: raport ANRE august 2021
Structura de preț a unui kilowat de energie electrica la nivelul UE
Sursa: Raport trimestrul II piața energie electrică CE
Analiștii de la compania MC Kinsey cred că Europa a intrat într-o etapă plină de incertitudini și că prețul energiei electrice va traversa o perioadă de instabilitate din mai multe motive: creșterea consumului de energie electrică, o renunțare masivă la producătorii de energie pe cărbune și chiar nuclear, o dominare a pieței energiei în ani următori de către producătorii de energie intermitentă – eolian și solar –
Într-o estimare publicată de ACER a prețului energiei electrice pentru 2022 prețul energiei este văzut pe un trend descrescător în jurul bornei de 125 de Euro. Prețul ar urma să scadă sub 100 de Euro din aprilie 2023.
Prognoze de preț a energiei electrice pentru anii 2022-2024
Sursa: Raport ACER
Ce rezolvă plafonările și compensările?
Singura reacție a statului român în fața creșterilor amețitoare a prețurilor a fost să legifereze recent un act normativ prin care plafonează prețul final facturat la energie electrică la maxim 1 leu/kwh (0,525 lei/kwh prețul energiei active) și oferă compensări pentru consumatorii casnici.
Conform ultimului raport al INS, România are 4,5 milioane de săraci, circa 25% din totalul populației.
Măsura de plafonare și compensare se aplică începând cu 1 noiembrie 2021 și ar urma să fie aplicabilă până la sfârșitul lunii martie 2022. Diferențele dintre prețul mediu al energiei și prețul de referință al energiei electrice stabilit la 0.68 lei kwh (cu toate taxele incluse) va fi suportată de la bugetul de stat.
Decizia a stârnit rumoare și nemulțumire în piață iar câțiva jucători mai ales din zona de furnizare au reînceput să amenințe cu reducerea investițiilor și chiar cu părăsirea pieței. Alte voci interpretează un astfel de comportament doar o modalitate de negociere. Nemulțumiri sunt și la producători pentru că aceștia nu mai pot profita de explozia prețurilor și volatilitatea acestora.
“E ca și cum încerci să pedepsești vaca care dă lapte, în loc să aduci mai multe vaci. Atunci toți ceilalți jucători se întreabă de ce să mai facă investiții în noi capacități de producție“, spune revoltat un jucător din piața energiei electrice.
“Negocierea“ dintre statul român și furnizorii de energie electrică a început deja: aceștia din urmă anunțând deja prețuri pentru consumatorii casnici din categoria serviciului universal, a celor care nu și-au ales încă un furnizor după liberalizare, la prețuri cu 50-60% peste cele maxime admise de stat.
