Meșterii bazelor militare

12 January 2022

Stelian Negrea

 

În plină criză geopolitică, provocată de pretențiile Rusiei în regiunea Mării Negre, modernizarea celei mai mari baze militare românești de la malul Mării Negre bate pasul pe loc.

Procedura pentru desemnarea unei companii care să modernizeze baza militară de la Kogălniceanu este blocată din cauza contestatarilor care acuză grave nereguli în organizarea selecției.

DiscoverProject vă prezintă și cum au ajuns doi tineri oameni de afaceri, de 43 și 39 de ani, să fie meșterii preferați ai Ministerului Apărării Naționale pentru modernizarea cu miliarde de lei a unităților militare.

Licitație cu probleme

Licitația restrânsă de 2,1 miliarde lei (420 milioane Euro) pentru modernizarea bazei 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu a atras șapte consorții formate din companii locale și, respectiv, internaționale.

La final, valoarea totală a contractului, aprobat de Cabinetul Dăncilă, se va ridica la final la 12 miliarde de lei (2,4 miliarde de Euro), fiind cel mai mari contract de acest fel atribut de Ministerul Apărării (MApN) în ultimii 30 de ani.

Lucrările de modernizare a bazei militare sunt scoase gradual la licitație, contractul care este acum suspendat fiind primul de acest fel.

Demarată în urmă cu șase luni, licitația restrânsă a fost gestionată de o structură specială a MApN, Unitatea Militară 02523, ar fi trebuit să-și afle câștigătorul, în curând, pe 20 ianuarie 2022.

Procedura este însă suspendată din cauza unor abateri și inadvertențe pe care unii dintre participanți susțin că nu le-au întâlnit niciodată în activitatea lor.

Surse neoficiale susțin că, la Kogălniceanu, ar urma să fie mutate o parte însemnată a tehnicii militare de la baza americană de la Incirlik, Turcia, pe fondul disensiunilor dintre autocratul Recep Tayp Erdogan și SUA.

Foto: Baza militară Mihail Kogălniceanu

Sursele citate susțin că există chiar perspectiva unei reluări a licitației, ceea ce ar amâna cu încă un an demararea modernizării bazei militare de la Kogălniceanu în dificilul context al agresiunii constante a Rusiei în Marea Neagră.

Cum s-a ajuns aici? Totul a decurs liniștit din martie până în preajma Crăciunului lui 2021 când, brusc, pe 24 decembrie MApN decide să elimine șase din cele șapte companii/consorții care își doreau contractul de modernizare.

Cine sunt companiile/consorțiile care au depus oferte pentru modernizare bazei Mihail Kogălniceanu

 

  • Astaldi SpA (lider) & GSP Offshore SRL
  • Concelex SRL
  • Electrogrup SA (lider)&Makyol Inșaat Sanayi Turizm
  • VE Ticaret A.Ș. Istanbul – Sucursala București
  • Bog Art SRL & Aduro Impex SRL (lider) & Strabag SRL
  • Kolin Inșaat Sanayi VE Ticaret A.Ș.
  • FCC Construccion SA
  • Poor Construct (lider)&Rizzani de Eccher SpA&ICM SPA

 

Peste noapte, un singur consorțiu a rămas singur în cursă fără nici un fel de competiție: Aduro Impex SRL.

Acest SRL a ajuns chiar lider de consorțiu, având alături două firme de calibru cu afaceri de zeci de ori mai mari: compania austriaco-rusă Strabag și una din marile companii de construcții de la noi, Bogart SRL.

Toate celelalte șase firme au fost eliminate din faza de eligibilitate, acestea neavând posibilitatea să-și depună nici măcar ofertele tehnico-financiare.

Mai mult, cum se specifică în singura contestație depusă până acum, MApN a schimbat pur și simplu datele la care ar fi trebuit să anunțe rezultatul selecției cîștigătorului de pe 28 decembrie a coborât pe 24 decembrie, fără să fi anunțat firmele participante.

Acesta este un tertip folosit de multe autorități contractante pe sfârșit de an pentru a favoriza companiile cărora deja stabilise că le dă contractul, spune sub protecția anonimatului un director al uneia din cele șapte consorții care au participat la licitația Ministerului Apărării.

Din cauza suprapunerii termenelor finale ale licitației cu perioada sărbătorilor, când apar zile libere, nelucrătoare, posibilitatea de a depune contestație din partea celor nemulțumiți de decizia MApN a fost redusă drastic.

De altfel, singura contestație depusă, până acum, formulată de către compania locală Concelex SA, la Consiliul Naționale de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) punctează numeroase nereguli: subiectivism din partea comisiei de licitație, abateri grave de la legislația în vigoare, favorizarea tocmai a consorțiului rămas în competiției după eliminarea arbitrară a celorlalți șase competitori într-o singură zi etc.

În prezenta procedură (n.r. de atribuire) au survenit abateri grave ale prevederilor legale ce afectează prezenta procedură de atribuire în raport de aplicarea unui tratament diferit față de candidaturile depuse de operatorii economici participanți la procedură, fiind favorizată Asocierea formată din Strabag SRL & Aduro Impex SRL & Bogart SRL în pofida deficiențelor vădite prezente în documentația de calificare depuse de aceasta conform celor de mai sus, și existența unor erori chiar din partea Comisiei de evaluare a Autorității contractante care nu permit măsuri corrective, ci care impugn anularea procedurii de atribuire, este una din acuzațiile formulate de oficialii Concelex SA.

Vezi aici conținutul întregii contestații depuse de Concelex SA :  2021.01.05 – CONTESTATIE SEAP – CONCELEX 

 

MApN: Totul e legal

Într-un răspuns pentru DIscoverProject, reprezentanții MApN susțin că totul este legal și că nu sunt probleme la licitația pentru modernizarea bazei de la Kogălniceanu: În acest moment,procedura se află în faza finală a etapei I, când s-au selectat candidaturile care au îndeplinit toate cerințele de calificare și selecție, inclusiv de deținere a avizului de securitate pentru acces la informațiile clasificate secret de serviciu. Potrivit prevederilor legale, până la finalizarea procedurii de achiziție, orice informație legată de evaluare este confidențială și nu poate fi comunicată public, prezicează Ministerul Apărării în răspuns.

Răspunsul MApN lasă să se înțeleagă că nu ar fi fost selectat un singur consorțiu.

 

Citește aici răspunsul integral al Ministerului Apărării: Raspuns MApN – Stelian Negrea (2) 

 

Prietenul lui Putin

Consorțiul câștigător este format dintr-o companie abonată la contractele Armatei, Aduro Impex.

Partenerii săi sunt la fel de interesanți: Compania Bogart SRL, deținută de omul de afaceri Raul Doicescu, și compania austriacă Strabag, al cărei al doilea cel mai important acționar este omul de afaceri rus, Oleg Deripaska, unul dintre apropiații președintelui Rusiei, Vladimir Putin.

Foto: Oligarhul rus, Oleg Deripaska, și președintele Rusie, Vladimir Putin, într-o întâlnire amicală.

 

De altfel, Strabag, din cauza legăturilor dintre Deripaska și Putin, s-a aflat pentru câțiva ani sub sancțiuni economice din partea guvernului SUA.

Deoarece, la acest moment, oficial există doar acest consorțiu posibil câștigător – pe 20 ianuarie urmează să se ia decizia definitivă- există șansa teoretică ca planurile celei mai mari baze militare românești unde sunt staționate acum trupe americane și NATO să ajungă să fie modernizată de un apropiat al lui Vladimir Putin. Adică, rivalul declarat al NATO, cel care, din nou, a comasat, în ultimele luni, sute de mii de soldați ruși la granița cu Ucraina.

 

Cine-s meșterii preferați ai Armatei?

Ministerul Apărării a demarat în ultimii ani o serie de modernizări ale principalelor sale baze militare.

Licitațiile sunt organizate de către Direcția Domenii și Infrastructuri – Unitatea Militară 02323 aflată în subordinea directă a Comandamentului Logistic Întrunit comandat de generalui Cătălin-Ștefăniță Zisu.

Zisu a fost cel mai tânăr general al armatei române, fiind avansat la gradul de general la vârsta de 37 de ani de către fostul președinte Ion Iliescu.

Pe lângă Kogălniceanu, cea mai cunoscută este baza militară de la Câmpia Turzii, unde SUA au anunțat că vor investi câteva sute de milioane de dolari. Aici au adus celebrele drone MQ 9- Reaper și avioane de luptă F 15.

Majoritatea covârșitoare a acestor licitații a fost câștigată de doar două SRL-uri autohtone: aceeași Aduro Impex SRL și, respectiv, Leviatan Design SRL. Licitațiile sunt restrânse cu un grad de transparență foarte redus.

Conform datelor de la Registrul Comerțului, Aduro Impex SRL este deținută integral acum integral de Mircea Gheorghe, un cetățean român de 72 de ani din Răcari, Dâmbovița.

Însă, conform unor surse din piața de profil adevăratul patron al Aduro Impex SRL ar fi Romică Cezar Șerban, un om de afaceri de 43 de ani.

Foto: Omul de afaceri, Romică Cezar Șerban, are mare lipici la contractele cu bani publici

Șerban este absolvent al Universității Tehnice de Construcții și figurează ca ofițer de poliție pe pagina de internet a International Police Organisation (IPO), o asociație internațională mai degrabă fantomă (comunitatea polițiștilor fiind famliarizată de existența International Police Association IPA) a polițiștilor din întreaga lume.

Conform datelor www.spend.ro, Aduro Impex SRL a câștigat contracte totale din bani publici în valoare de 500 milioane de lei, din 2007 până în prezent, din care peste 90% sunt atribuite de Ministerul Apărării Naționale.

Firma a fost înființată în 2007 de Ioan Grigorie. Romică Cezar Șerban deține împreună cu Oana Grigorie Specialist Consulting SRL.

Acestă companie a câștigat singură sau în consorții contracte din bani publici de 714 milioane lei în perioada 2007 până în prezent inclusiv alături de controversata companie Tel Drum SA despre care procurorii DNA au susținut că este controlată de fostul lider al PSD, Liviu Dragnea.

Un alt partener constant al lui Romică Cezar Șerban a fost compania Straco Group SRL, deținută de frații Horpoș, anchetați în dosare de corupție de către DNA. Jumătate din contractele pe bani publici la care a participat Specialist Consulting SRL au fost câștigate împreună cu compania Straco Group.

Romică Cezar Șerban apare în prezent oficial asociat în companiile Specialist Smart Group SRL și  Steerforth Consult SRL. Aceasta din urmă a cîștigat anul trecut două contracte pentru realizarea unor studii de fezabilitate pentru Primăria sectorului 6 al Capitalei.

Romică Cezar Șerban nu a răspuns întrebărilor DiscoverProject despre succesul companiilor pe care le deține în afacerile cu bani publici și nici despre legăturile sale cu compania Aduro Impex SRL. Nici oficialii acestei companii nu au răspuns întrebărilor DiscoverProject.

Cele mai importante contracte câștigate de Aduro Impex SRL

 

Companie câștigătoare Contract Valoare Autoritate contractantă Metodă atribuire contract/an atribuire
Aduro Impex SRL (lider) Strabag SRL Bogart SRL

(singurii rămași în competiție)

Modernizare baza militară Kogălniceanu 2,1 miliarde lei (valoare totală contract 12 miliarde lei) UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL Lucrări construcții 247 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL Reabilitare cazarmă UM 2766 București 174 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2017
Aduro Impex SRL Reabilitare cazarma 546 Otopeni 57 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL Pavilion NOC si CSOC 29 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL Lucrări la Academia Navală Mircea cel Bătrân 34,7 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL  Lucrări de execuție pentru proiectele clasificate NATO 16 milioane Euro UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Aduro Impex SRL Lucrări de intervenție la pavilionul X din cazarma 1369 Constanța 16 milioane lei UM 02523 Licitație deschisă/2021

 

Cel de-al doilea SRL favorit al Ministerul Apărării, Leviatan Design SRL, este deținut de omul de afaceri Cătălin Podaru.

Foto: Omul de afaceri Cătălin Podaru este unul din favoriții MApN pentru modernizarea bazelor militare

Cu educație militară, fiind absolvent al academiei de profil,  Podaru a lucrat, timp de doi ani, după absolvirea facultății ca inginer chiar în cadrul Direcției Domenii și Infrastructuri din cadrul MApN, cea care îi acordă acum pe bandă rulantă contracte de modernizare a diferitelor baze militare ale Armatei.

Conform datelor www.spend.ro, Leviatan Design SRL a câștigat contracte totale din bani publici în valoare de 538 milioane lei, toate fiind atribuite de Ministerul Apărării Naționale.

Podaru mai deține alte două companii, Ubitech Construcții SRL și Copraag Entrepreneur SRL (aceasta din urmă alături de Nelu Ciobanu, un fost executiv al unor companii ale controversatului om de afaceri Valentin Vișoiu), ambele cu contracte importante cu MApN.

Ubitech Construcții SRL, a câștigat contracte în valoare de 251 milioane de lei, toate, la rândul lor, atribuite doar de către Ministerul Apărării Naționale.

Copraag Entrepreneur a cîștigat contracte cu MApN în valoare de 310 milioane lei.

Nici Cătălin Podaru, ale cărui companii au câștigat contracte în valoare totală de 1,1 miliarde lei doar în relația cu MApN, nu a răspuns întrebărilor DiscoverProject despre succesul companiilor pe care le deține în contractele această instituție.

Cele mai importante contracte câștigate de companiile deținute de Cătălin Podaru

Companie câștigătoare Contract Valoare Autoritate contractantă Metodă atribuire contract/an atribuire
Leviatan Design SRL Infrastructură cazarma 1833 Câmpia Turzii 492 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Leviatan Design SRL Lucrări construcții 24 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2020
Leviatan Design SRL Lucrări construcții 10,5 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2020
Leviatan Design SRL Reabilitare cazarmă 3582 Craiova 7,3 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Ubitech Construcții SRL Realizare infrastructură statică a Comandamentului Corpului Multinaţional de Sud Est în cazarma 562 184 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2021
Leviatan Design SRL Lucrări de construcții 22 milioane lei UM 02523 Cerere de ofertă/2021
Leviatan Design SRL Lucrări UM 380 Sibiu 16 milioane lei UM 02523 Procedură simplificată/2020
Leviatan Design SRL Lucrări construcții 28 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2019
Copraag Entrepeneur SRL Modernizare cazarmă 3493 București 38 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2019
Copraag Entrepeneur SRL Lucrări construcții 42 milioane Euro UM 02523 Licitație restrânsă/2019
Copraag Entrepeneur SRL Lucrări construcții 41,9 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2019
Copraag Entrepeneur SRL Lucrări construcții 21 milioane lei UM 02523 Licitație restrânsă/2019

 

Cine ne arde la gaze

22 December 2021

Stelian Negrea

Importăm masiv gaze de la ruși, deși ne lăudăm că suntem cel de-al doilea producător din Europa. După piața energiei electrice, DiscoverProject a discutat cu actori și factori de decizie din piața gazelor pentru a prezenta radiografia crizei actuale. Am vrut să înțelegem cum am ajuns să ne temem în plină iarnă că vom rămâne fără flacără la aragaz.

 Comisia Europeană ar trebui să anunțe astăzi, pe 22 decembrie 2021, câteva decizii importante cu privire atât la gazele naturale, cât și la energia nucleară.

Principala decizie trebuie să răspundă la întrebarea dacă gazele naturale devin un combustibil de tranziție și vor mai beneficia de o perioadă de grație în privința taxării sau intră și în categoria combustibilor extrem de poluanți care sunt taxați drastic cum e cazul cărbunelui.

Există șanse destul de mari ca o decizie favorabilă să fie anunțată astăzi.

România defilează cu importante zăcăminte de gaze naturale (două perimetre din Marea Neagră, Caragele în județul Buzău sau cele de șist de la Pungești), dar reușește perfomanța să se autosaboteze și să își crească importurile din Rusia, acolo unde gazele nu sunt o simplă marfă ci și un mijloc de șantaj.

Majoritatea covârșitoare a gazelor naturale produse în România și care ajung să producă energie electrică sau care ard în centralele de apartament se tranzacționează prin diverse contracte încheiate între două părți pe Bursa Română de Mărfuri, care-și are sediul la doi pași de sediul Guvernului.

Aici nu avem un singur preț pentru că sunt contracte cu livrare la diferite perioade: săptămână, lună, trimestru, an etc. Prețul mediu ponderat al unui Megawat oră de gaze naturale a fost ieri de 734 lei.  

Grafic cu evoluția pieței gazelor naturale în România BRM

Sursa: BRM, diferite prețuri pentru livrarea gazelor naturale la o săptămână, lună, trimestru, an etc exprimate în lei

Sunt creșteri de 6-7 ori față de prețurile de la începutul acestui an și față de prețul mediu din primele nouă luni ale acestui an. Iar față de minimul istoric din vara lui 2020, prețurile au crescut chiar și de 25 de ori. E adevărat că în vară prețurile sunt mici, că 2020 a fost an pandemic cu o scădere brutală a consumului și că iarna prețurile cresc dar o asemenea dinamică și volatilitate a prețurilor nu a mai fost întâlnită niciodată.

Mai avem, la fel ca în piața energiei electrice, prețul pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU) la care se cumpără gazele pe care unii furnizori nu au reușit să și le prevadă în prognozele de consum.

Acestor prețuri li se adaugă cele ale gazelor importate din Rusia care rămân o enigmă și care nu sunt făcute publice nicăieri deși acestea sunt folosite pentru circa 10-30% din consumul anual al României.

Pe Gazprom Electronic Sales Platform o platformă electronică de vânzări a companiei statului rus Gazprom prețul unui Mwh de gaze naturale cu livrare în decembrie era de 26,65 Euro. Acest preț este mai mult un preț de decor pentru că prețurile pentru fiecare țară unde livrează Gazprom variază foarte mult.

Toate prețurile din piața internă au ca etalon o bursă de profil de la Viena care tranzacționează exclusiv gaze rusești. Cea mai importantă piață europeană este cea din Olanda.

Evoluția prețului PZU la gazele naturale la CEGH Viena în perioada 01.01.2020-21.12.2021

 

Sursa: CEGH. AT, prețurile sunt exprimate în Euro

Piața gazelor naturale a avut, pe primele nouă luni ale acestui an, o valoare la furnizorii de gaze naturale de 9,88 miliarde lei (2 miliarde Euro).

Sunt datele ANRE, arbitrul pieței, adică instituția publică care autorizează jucătorii și le supraveghează activitatea. Până acum, ele au rămas în sertarele instituției, astfel că nu aveam dimensiunea pieței anuale.

Putem estima că, la finalul acestui an, piața se va îndrepta către borna de 3 miliarde de euro aproape similar cu valoarea pieței în 2019, dar peste cea din 2020- un an atipic lovit de pandemia cu virusul chinezesc.

Piața a fost de 2,64 miliarde euro în 2020 și de 2,96 miliarde Euro în 2019.

Conform ANRE, volumul din primele trei trimestre a fost de 86,44 TWh la un preț mediu atât pentru clienții casnici dar și pentru cei non-casnici de 114,41 lei MWh (23,3 Euro MWh). Acest preț reprezintă costurile producătorului și ale furnizorului fără TVA și alte taxe – cogenerare, certificat,  acciză).

Sursa: ANRE

Pe lângă mesajele că vom rămâne fără gaze spre finalul iernii, autoritățile au început să comunice constant că centralele individuale pe gaze naturale vor fi interzise. Ce-i drept doar la blocurile noi însă mesajul are efect și pentru cele existente racordate la sisteme de termoficare majoritatea falimentare.

 Prețul unui Megawat de gaze naturale este format conform datelor ANRE în proporție de 60% din prețul energiei active adică al moleculei de gaz plus tariful de intrare în sistemul național de transport, furnizarea, marja de profit și costul înmagazinării. Urmează un procent de puțin peste 23% din tarifele reglementate și restul este TVA.

Vezi aici grafic structură factură clienți casnici

Sursa: ANRE

Mai puțină transparență.

Piața gazelor naturale este mult mai puțin transparentă decât cea a energiei electrice. Sunt mai puțini jucători atât la pe partea de producție- unde activează Romgaz (controlat de statul român) și OMV Petrom (controlat de statul austriac)- cât și pe partea de distribuție și furnizare- unde marii jucători sunt  EON (controlată de mai mulți investitori germani) și, respectiv, Engie (deținută de investitori francezi). Transportatorul național este Transgaz, deținut de statul român. Mai sunt o serie de furnizori de mai mici dimensiuni care dețin o cotă de piață de până în 5% și care au și început să aibă mari probleme și unele chiar să falimenteze în timpul acestei crize.

Pe piață sunt însă și o serie de traderi, care vând și cumpărăr gaze naturale. Aici se remarcă firma MET, deținută de statul ungar, compania elvețiană AXPO Energy și încă doi locali Tinmar Energy și Restart Energy.

Gazele naturale pot fi înmagazinate, iar pe zona depozitelor sunt doi mari jucători: Depozag SA Ploiești (controlată de Romgaz) și Depomureș Mureș, filială a francezilor de la Engie. Capacitatea de înmagazinare este de circa 30% din consum și, în plus, este extrem de greoaie și nu poate plia imediat pe cerere.

La fel ca pe piața energiei electrice, și piața gazelor naturale suferă de un uriaș deficit de producție internă. Conform unor date din piață, Romgaz și OMV Petrom și-au redus producția în ultimii cinci ani cu numai puțin de 30%.

Cauzele au fost diverse: de la frâne legislative interne până la existența unui preț pe piețele internaționale care a oprit producătorii să investească în noi capacități de producție.

Grafic structura producție internă raport 

 

Sursa: ANRE

 

Evoluția producției gazelor naturale la cei doi producători autohtoni în ultimii 5 ani

 

Sursa: jucători din piața gazelor naturale

 

Rezervorul rusesc

 

Astfel, deși ne tot lăudăm că suntem al doilea mare producător de gaze naturale din Europa, după Norvegia, suntem dependenți de gazele rusești.

Regiunea central și est-europeană este strânsă ca într-o menghină de conducte de gaze naturale care transportă exclusiv gaze rusești. Nimic din altă parte. Alternativa ar fi putut veni fie prin conducte din Azerbaidjan, fie din porturile grecești și după aceea tot prin conductă dacă ar fi să importăm gaz natural lichefiat din Qatar sau SUA.

Conform Gazprom, importurile de gaze rusești în România au explodat în 2021 înregistrând o creștere de 344% față de perioada similară a anului trecut.

Pentru că a renunțat la contractul bilateral pe termen lung cu Rusia, acesta fiind și trendul în UE, România prin intermediul a două companii agreate de către Gazprom: WIEE Elveția și Imex Oil Ltd Cipru, companii paravan ale unor oligarhi agreați de Kremlin.

Cu alte cuvinte, orice jucător de pe piața gazelor naturale din România care are nevoie de o anumită cantitate de gaze naturale, pe care nu o găsește la producătorii interni pentru a o livra consumatorilor, este nevoit să încheie contracte bilaterale cu una din cele două companii paravan ale rușilor.

Gazele de import vin acum covârșitor prin sudul României pe la Negru Vodă. Îngrijorător este faptul că specialiștii din piața de gaze naturale susțin că România nu are rezervată capacitate de transport pentru cantități suplimentare în cazul în care apare un vârf de consum intern.

Asigurarea necesarului de consum al României depinde foarte mult de condițiile meteo: avem o iarnă blândă cu temperaturi similare cu cea din 2020, avem și gaze suficiente. Traversăm 7-10 zile cu temperaturi sub -10 grade încep să ne năpădească emoțiile.

La fel de adevărat este că e posibil ca, odată cu închiderea celui mai are consumator de gaze naturale din România, Azomureș Târgu Mureș care înfuleca 10% din consumul anual, să ne mai scadă emoțiile.

Poate de aici și siguranța unuia dintre cei mai puternici directori din industria gazelor naturale, care m-a asigurat pe un ton determinat că „nu se pune problema să nu avem gaze în această iarnă”.

Structura importului de gaze naturale

 

Sursa: ANRE, IMEX Oil Limited este un paravan al companiei rusești Gazprom

 

Europa este, la rândul ei, puternic dependentă de gazele rusești care au reprezentat circa 50% din importurile țărilor membre ale UE în semestrul II al acestui an. Ceilalți furnizori importanți de gaze pentru UE sunt Qatar și SUA pentru gaz natural lichefiat adus pe vapoare specializate și Algeria și Norvegia.

Structura importului din UE

 

Sursa: Raport trimestrul II pe piața gazelor naturale al Comisiei Europene, LNG este gazul natural lichefiat, TAP o conductă de gaze din Azerbaidjan

 

Ce vrea Europa

România are mari emoții astăzi. E foarte posibil ca, după acțiuni de lobby, să avem, în sfârșit, o decizie favorabilă în privința gazelor naturale și a enegiei nucleare.

Astăzi ar trebui să tranșeze acest subiect pentru a nu mai trimite mesaje mixte în piața de profil cu efecte perverse.

Statele UE au semnat un pact numit “Green Deal” cu orizont de timp 2050 care urmărește să facă Europa neutră din punct de vedere climatic, adică să nu mai polueze deloc iar pentru aceasta e nevoie, printre multe altele, ca energia electrică să fie produsă numai din surse verzi iar utilizarea combustibililor poluanți să fie eliminată.

Deja o serie de state europene au început să-și înlocuiască masiv sursele de producere a energiei electrice extrem de poluante – cărbune, hidrocarburi și nuclear – cu unele regenerabile – eolian, solar și biomasă.

Dintre toate sursele de producere a energiei de mai sus, hidrocarburile, adică gazele naturale, au avut un statut ambivalent și au pendulat fără finalitate între sursele poluante și cele verzi.

De aceea, sunt acum taxate la producerea de energie electrică prin adăugarea la prețul final a unui certificat de carbon. Nu în proporție de 1 la 1 cum e la cărbune, ci de aproximativ 1 la 4. Adică la 4 Megawatti de energie electrică produsă din gaze naturale

Fiind dependentă de importuri, și mai ales de cele rusești, UE ar dori să facă o platformă de achiziții comună similară cu cea prin care au fost achiziționate vaccinurile împotriva pandemiei cu virusul chinezesc.

Acum e fiecare pe cont propriu iar unele state se descurcă mai bine ca altele. Germania mizează pe deschiderea conductei Nord Stream 2, care-i aduce gaze rusești ieftine din Siberia, Polonia pariază pe gaze lichefiate din Norvegia și Qatar, iar Italia, pe cele din Algeria și tot așa.

Mai mult, UE ar dori să pună capăt contractelor pe termen lung pentru livrarea de gaze naturale preferate de Rusia.

Numai că relația țărilor din UE cu Rusia e sinuoasă. Iar posibilul conflict dintre Rusia și Ucraina, locul prin care treceau în anii trecuți chiar și jumătate din gazele rusești către Europa, adaugă și mai multă presiune pe prețul gazelor naturale.

La nivel declarativ, CE prin intermediul DG Competition ar dori să lanseze o investigație asupra Gazprom privind posibila manipulare a pieței gazelor naturale din această vară: prin reducerea volumelor furnizate către Europa, prin diverse “accidente” la diverse facilități de producție sau chiar conducte, care au ridicat mari semne de întrebare etc. Ancheta n-a fost demarată încă, iar finalizarea ei se poate întinde pe mai mulți ani.

 

O scurtă istorie a pagubei

În 1997, o delegație de politicieni și funcționari români s-a deplasat la Moscova unde au decis ca România să renunțe la contractul bilateral pe termen lung cu compania de stat Gazprom.

E adevărat că acum se dovedește că a fost o decizie înțeleaptă deoarece Europa își dorește să renunțe la aceste contracte pe termen lung cu Rusia considerate înrobitoare și să treacă la achiziția la comun a unei cantități strategice de gaze. Nu și atunci.

România avea planuri mari fie cu gazele aduse din Azerbaidjan, fie cu propriile descoperiri de rezerve de gaze naturale, numai că și acestora, cu o excepție, le-a dat cu piciorul. Sau a fost împinsă de marele ei rival, Rusia, prin metode subtile să nu ajungă pur și simplu la aceste rezerve.

Cu gazele din Azerbaidjan ne-am ars destul de rapid odată ce a picat cu brio construcția conductei Nabucco. Ca o ironie a sorții, toate importurile rusești de acum din România vin prin South Stream, un concurent direct al defunctului Nabucco.

România a construit la ani distanță prin Transgaz partea ei din conducta BRUA ( Bulgaria- România –Austria- Ungaria), însă aceasta este, pentru moment goală.

Nu fără viitor însă.

Cauza? Bulgaria și Ungaria, ambele sub influența Rusiei, nu-și construiesc partea lor din conductă, proiectată inițial să se conecteze la o alta magistrală care aduce gaze tot din Azerbaidjan.

O altă mare oportunitate ratată a fost blocarea proiectului pentru gazele de șist de la Pungești, proiect care ar fi putut asigura consumul României pe 100 de ani. Aceste gaze ar fi putut fi deja în exploatare la acest moment.

Numai că, la vremea respectivă, în 2013, investitorul american căruia i se concesionaseră perimetrele de la Pungești, gigantul Chevron, a renunțat la exploatare din cauza protestelor unor localnici panicați de activiști ecologiști.

România a rămas cu gazele de șist ferecate în pământ, iar SUA au devenit, în ultimii ani, cel mai mare producător de gaze naturale din lume prin exploatarea gazelor de șist.

Al doilea eșec răsunător a fost baterea pasului pe loc în ultimii trei ani la începerea exploatării gazelor din zăcământului Neptun Deep din Marea Neagră operat de americanii de la Exxon și austriecii de la OMV Petrom.

Începând cu celebra OUG 114 a lui Liviu Dragnea, care a îngropat decizia americanilor de a investi și în scoaterea gazelor din acest zăcământ nu doar în explorarea acestora, și până la decizia recentă a Romgaz de a cumpăra partea americanilor din acest proiect, au fost pierduți trei ani extrem de valoroși.

Noul termen pentru începerea extracției din acest perimetru, care ar putea asigura singur consumul României pentru cel puțin 10 ani, a fost avansat pentru 2026.

În fine, cel de-al treilea eșec are în prim plan tot compania de stat Romgaz și un zăcământ uriaș descoperit de câțiva ani la Caragele în județul Buzău. Din motive inexplicabile, Romgaz doar se laudă în târg cu acest zăcământ fără să investească pentru a-l exploata.

Întrebarea este dacă investitori de calibru s-ar mai uita la o piață ca România care a alungat două nume mari la nivel mondial: Chevron și Exxon.

Singurul succes e reprezentat de începerea efectivă a lucrărilor de explorare – adică de extracție a gazelor naturale din alt perimetru mai mic din Marea Neagră– de către compania Black Sea Oil&Gas (BSOG) deținută de un fond mamut de investiții american, Carlyle.

Estimările sunt că aceștia pot asigura din acest perimetru circa 10% din consumul anual al României pentru următorii zece ani. Chiar cu acest prim succes, nu e sigur că aceste gaze naturale extrase din Marea Neagră vor ajunge în casele noastre pentru că suntem într-o piață unică europeană unde neamțul poate și are de unde să ofere mai mult pe un surplus de gaze naturale când are nevoie.

Din iulie 2020, piața gazelor naturale este liberalizată complet. Teoretic, prețul se formează de la această dată numai pe baza cererii și a ofertei fără ca statul să mai intervină direct în mecanismul de formare al prețului. Îi rămân în continuare o mulțime de pârghii prin care poate influența prețul de la producător până la furnizor și cel care ajunge în casele românilor.

Numai că țopăiala legislativă autohtonă a zăpăcit investitorii, fie din producție, fie din furnizare, în încercarea de a oferi o iluzorie protecție consumatorilor.

Bursa privată unde nu vezi mai nimic

Spre deosebire de energia electrică, care e tranzacționată pe o bursă deținută de statul român, OPCOM, gazele naturale sunt tranzacționate covârșitor pe o piața privată, Bursa Română de Mărfuri (BRM).

Gazele naturale se pot tranzacționa și pe OPCOM, însă piața de stat nu a convins jucătorii. Mai sunt chiar alte două companii private care sunt autorizate să deruleze tranzacții dar deocamdată nimic.

Compania care administrează BRM este deținută de o serie de mici investitori de o anvergură extrem de mică în comparație cu cea a giganților care vin să tranzacționeze gaze naturale aici.

Prețurile de pe BRM sunt aliniate – adică sunt extrem de apropiate de cele de la o bursă din Viena – Central European Gas Hub (CEGH) – Hub ul de Gaze Central European.

Este aparent o piață independentă însă aici sunt tranzacționate exclusiv gaze rusești. De altfel, toată pânza de conducte care înconjoară regiunea centrală și sud-estică a Europei aduce numai gaze din Rusia.

În plus, volumul tranzacțiilor de la bursa vieneză este ridicol de mic în comparație cu cel de pe cea mai mare și lichidă piață din Europa: TTIF din Olanda.

Pentru a avea o piață, chiar în termenii aceștia de Obor, ai nevoie nu numai de o hală care este sediu BRM în care sunt computerele unde se tranzacționează gazele naturale, ci și de vânzători de gaze naturale. Până acum trei ani, nici Romgaz și nici OMV Petrom nu erau obligate să vină și să vândă gaze naturale pe vreo bursă, așa că puteau încheia în proprii termeni contractele cu diverși furnizori.

În 2018, guvernul obligă cele două companii, prin intermediul programului Gas Release Programme (GRP), să vândă circa 30-40% din producția lor pe BRM pentru a crea lichiditate și un preț cât mai corect al gazelor naturale.

Cum se întâmplă pe orice bursă aceste gaze au contribuit la formarea unui preț cât mai corect, dar, în același timp, a dus la speculă, unul din efectele naturale și firești ale oricărei piețe.

Exemplu: un trader de gaze naturale, MET Ungaria deținut de statul ungar, cumpără gaze ieftine vara din România și aduce iarna gaze scumpe din Ungaria. Nu e singurul caz.

Nimeni nu garantează că astfel de activități, care intră în conflict o piața obișnuită până acum doar cu prețuri impuse, nu se vor mai întâmpla pe viitor. La fel cum nimeni nu poate garanta că, odată ce vor fi gaze mai multe în piață, prețurile nu vor rămâne tot sus.

 

Ce aduc plafonările și compensările

La fel ca la energie electrică, guvernul a impus plafonări și compensări și pentru piața gazelor naturale. Cum era de așteptat, piața gazelor naturale și mai ales cei doi mari furnizori, Eon și mai ales Engie, nu le-au văzut cu ochi buni, iar guvernul pare să fi cedat un pas cerințelor acestora.

Poate și pentru că, panicat de efectele colosale ale creșterilor de preț, a luat măsuri imediate puțin discutate cu cei din piață.

Compensarea aduce direct consumatorilor un procent din factură subvenționat de stat. Ministerul Energiei are prin în bugetul pe anul viitor o sumă uriașă pentru compensări la prețurile energiei electrice și gazelor naturale: 6 miliarde de lei doar pentru consumatorii non-casnici (1,2 miliarde Euro).

Cele două piețe vor ajunge anul acesta la o valoare de circa 7 miliarde de Euro.

Plafonările prețurilor cu care furnizorii de gaze – în special Eon și Engie care dețin 95% din piață – au produs nemulțumire. Engie a amenințat chiar voalat că se poate retrage din România.

Deja măsurile guvernamentale venite ca urmare a exploziei prețurilor au adus o serie de falimente în rândul unor furnizori de gaze naturale de mici dimensiuni care se înghesuiau în procentul de 5% cotă de piață.

Numai că există voci care susțin că această plafonare poate fi chiar benefică furnizorilor, mai exact a celor doi mari jucători, care ar fi principalii beneficiari și care își permit să se joace cu prețurile diferite de achiziție ale gazelor și cel la care le-a plafonat statul român.

Scurtcircuit pe piața energiei: prize de 4 miliarde de euro

29 November 2021

Stelian Negrea

Cum am ajuns să plătim la facturile de energie la fel ca Germania, deși avem venituri mult mai mici?

 

DiscoverProject a analizat la zi problemele pieței energiei, ca să înțelegem cum am ajuns aici, în acest punct în care ne gândim de două ori înainte să aprindem un bec în casă.

Întrebări aparent banale – care e valoarei pieței de electricitate?, cum se formează prețul energiei electrice pentru un kilowat consumat oriunde în România? Cine sunt principalii actori care decid cât trebuie să plătească o gospodărie pentru acel kilowat – își găsesc cu greu răspunsuri.

Prețul final arată ca o ceapă cu mult prea multe straturi.

Să le luăm pe rând, cu fiecare strat.

 

Explozia prețurilor

 

Jumătate din energia consumată zilnic la noi provine din Piața pentru Ziua Următoare (PZU), adică piața spot, la vedere, nu din contracte bilaterale pe termen lung, unde prețurile sunt negociate pe perioade mai lungi, între cel care cumpără și cel care vinde.

Este cea mai lichidă și dinamică piață de profil, unde se cumpără engros.

Aici sunt cantitățile mari, unde Ionescu și Popescu, nu au acces, ci doar marii jucători din piață: de la producători, cei care produc efectiv energia electrică până la traderi, cei care o vând și cumpără, și furnizorii, cei care o aduc efectic în casele românilor.

 

Ca să înțelegem din start cum stăm acum:

Prețul unui Megawat oră de energie electrică pe Piața pentru Ziua Următoare (PZU), este astăzi de 1118,75 lei MWh (226,05 Euro MWh).

Pe această piață, prețul s-a triplat doar față de începutul acestei luni, s-a dublat față de începutul acestui an și a crescut de șase ori față de luna similară a lui 2020 când prețul mediu pe PZU a fost de 180 lei MWh ( 37 Euro MWh).

 

Prețul pe PZU în România și în regiune astăzi

 

Sursă: energycloud.live

Creșterea este însă amețitoare și față de anul 2019, când consumul nu era scurcircuitat de criza pandemică: de patru ori. Aceleași valori sunt și față de 2017 și 2018 când prețul mediu se situa în jurul valorii de 50 de Euro MWh.

Grafic cu evoluția prețului mediu pe PZU 2017-2021, sursa ANRE

Sursa ANRE și energylive.cloud

 

România ajunge să aibă prețuri la energia electrică similare sau chiar mai mari decât cele din Germania sau Franța.

Evoluția prețului de acum de pe PZU este mai degrabă una speculativă și emoțională pentru că nu se simte imediat și cu aceeași amplitudine în prețul energiei electrice la consumatorul final.

Cealaltă jumătate din consumul anual de electricitate al României se tranzacționează pe așa numitele piețe forward/contracte bilaterale unde prețul în luna august 2021, ultima lună cu date publice, ajunsese la 250,3 lei MWh (51 Euro MWh). Numai că la aceste prețuri energia este greu de găsit pentru că producătorii nu au mai avut energie electrică disponibilă pentru vânzare.

 

Grafic cu evoluția prețului pe piețele forward

Sursa: ANRE

 

Prețul unui kilowat de energie electrică este format în proporții aproximativ egale din trei părți: prima din prețul energiei active și profitul producătorului acesteia, a doua din costurile cu distribuția și furnizarea și a treia din taxele și tarifele statului.

Piața de electricitate a avut, pe primele nouă luni ale acestui an, o valoare la furnizorii de energie electrică de 17 miliarde lei (3,47 miliarde Euro).

Sunt datele ANRE, arbitrul pieței, adică instituția publică care autorizează jucătorii și le supraveghează gesturile. Până acum, ele au rămas în sertarele instituției, astfel că nu știam dimensiunea pieței anuale.

Putem estima lesne, că la finalul acestui an, piața va depăși ușor 4 miliarde de euro cât a fost piața în 2020, un an lovit de criza sanitară când consumul s-a redus puternic.

Volumulul din primele trei trimestre a fost de 38 TWh și un preț mediu atât pentru clienții casnici dar și pentru cei non-casnici de 446,71 lei MWh (91 Euro MWh, prețul mediu care reprezintă prețul de vânzare – producător plus furnizor- fără TVA și alte taxe – cogenerare, certificat,  acciză).

Tabel cu piața de energie electrică în perioada 2019 – 9 luni 2021

 

Sursa ANRE, casnic concurențial se referă la consumatorii ce și-au ales deja furnizorul de energie electrică, casnic reglementat se referă la consumatorii care nu au făcut încă opțiunea pentru un furnizor de energie electrică

 

Pe PZU se cumpără energie electrică, care să acopere deficitele furnizorilor de energie electrică care nu și-au asigurat întreaga cantitate de energie din contractele bilaterale pe termen lung, care teoretic ar trebui să asigure grosul portofoliilor furnizorilor de energie electrică.

Prețul mediu al acestor contracte încheiate anul trecut cu livrare în acest an a fost de aproximativ 260 lei MWh, în funcție de materia primă folosită de producătorul de energie electrică.

Aceștia vând mai departe distribuitorilor, furnizorilor și traderilor de energie electrică de la care ajunge în casele românilor sau la consumatorii industriali.

Cum s-a ajuns ca jumătate din energia electrică tranzacționată în România să se vândă la prețuri chiar și de zece ori mai mari decât cele la care principalii producători de energie autohtoni au vândut în 2020 cu livrare în 2021: 116 lei MWh la Hidroelectrica, 178 lei MWh Nuclearelectrica, 222,78 la OMV Petrom care produce energie electrică din gaze naturale și 250 lei MWh la Complexul Energetic Oltenia?

O asemenea volatilitate și instabilitate pe piața energiei electrice nu a mai fost întâlnită niciodată.

Declarații apocaliptice au început să curgă, la începutul iernii, în presă dar și pe buzele unor oficiali fie ai Băncii Naționale ai României dar și ai Consiliului Concurenței.

Primii ne spuneau că prețurile la energie electrică nu vor mai reveni la valorile anterioare, și că va trebui să facem sacrificii pentru a nu ne confrunta cu foamete și războaie. Cei de-ai doilea că ar trebui să ne obișnuim cu prețurile mari la energia electrică.

Știrile alarmiste legate de o posibilă pană generală de curent la nivelul UE au inundat casele românilor.

Cât de real e un blackout chiar și local în România mai ales că vine iarna, iar consumul casnic va înregistra creșteri semnificative pe fondul răcirii vremii dar și a problemelor anumitor furnizori de căldură și apă caldă din marile orașe.

„Să dea Dumnezeu să nu cadă unul din cele două reactoare de la Cernavodă în iarna aceasta că vom avea curent alternativ: o zi da, o zi ba”. Îmi spune neoficial unul dintre cei mai avizați oameni de pe piața energiei electrice.

Nu pare genul de alarmist sau profitor care să aibă ceva de câștigat de pe urma răspândirii panicii.

România are o capacitate de producție a energiei electrice învechită și rămasă parcă înlemnită în proiectele lui Ceaușescu. În funcție de perioada anului și de evoluția vremii, producem în proporție de aproximativ 70% de către trei companii deținute de statul român: Hidroelectrica SA din apă, Complexul Energetic Oltenia (CEO) din cărbune, și Nuclearelectrica SA din nuclear.

Cu un procent variabil în jur de 10-15% contribuie și OMV Petrom din gaze naturale, deținută majoritar de statul austriac și minoritar de cel român, plus câteva centrale în cogenerare deținute tot de statul român.

O poză zilnică și în timp real a consumului și producției de energie electrică poate fi găsită la această adresă https://www.transelectrica.ro/ro/web/tel/sistemul-energetic-national

Pe restul procentelor de 15% se înghesuie energiile verzi pe care mizează Europa: eolian, solar și biomasă.

Aceștia sunt covârșitor privați dar procentul lor în producția totală rămâne la cote nesemnificative și fluctuează foarte mult deoarece sunt dependenți de condițiile meteo: bate vântul sau este soare, ai energie electrică, nu, nu ai.

În lipsa unor capacități importante de stocare, aceste surse numite și verzi sau regenerabile vor rămâne în umbra surselor clasice.

Sistemul energetic național (SEN) are nevoie de energie în bandă adică în mod constant și în vârfurile sale de consum.

Un procent de circa 10% din energia pe care o consumăm anual o importăm din piețele din regiunea noastră, dar o facem la prețurile din PZU care sunt mult mai mari decât cele din contractele bilaterale.

Capacitatea de import este limitată la circa 3000 de MWh.

Capacitățile de producție instalate ale României pe toate sursele de energie este, conform operatorului național Transelectrica, de 17.309 MWh.

Consumul zilnic este de circa 7-8000 MWh, nefiind acoperit în majoritatea timpului de capacitatea reală de producție care se situează undeva la 11.000 maxim 12.000 MWh.

Deficitul de producție este deci una din problemele structurale ale României.

Cum e mixul energetic al României în comparație cu cel din UE și ce șanse avem să urmăm trendul din blocul comunitar cu orizone 2050?

Mixul energetic al UE este total diferit de cel al României: 42% e format din regenerabile – hidro, eolian, solar și biomasă- doar 32% combustibili fosili – cărbune, gaz și alți combustili lichizi – și 25% energie nucleară.

 Grafic cu mixul de energie din UE

 Sursa: Raport trimestrul II 2021 piața energiei electrice CE

 

Grafic mixul de energie din România

 

Sursa: Raport ANRE august 2021

 

Europa are un plan ambițios de deveni verde, neutră din punct de vedere climatic adică să nu mai emită dioxid de carbon, celebrul CO2.

Există un pact la nivelul UE numit “Green Deal” care are ca orizont de timp 2050. O serie de state europene au început să-și înlocuiască masiv sursele de producere a energiei electrice extrem de poluante – cărbune, hidrocarburi și nuclear – cu unele regenerabile – eolian, solar și biomasă.

Într-o perspectivă a surselor de producere a energiei electrice pentru anul 2050, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare a Energiei (ACARE – Agency for the Cooperation of Energy Regulators ACER) din care face parte și Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) sursele regenerabile – eolian, solar și hidro- vor deține la nivel mondial o pondere de aproape 90% urmate la mare distanță de nuclear și cărbune.

 

Surse de producție a energiei electrice în perspectiva anului 2050

Sursa: Raport ACER

Sursele poluante sunt penalizate și forțate să achiziționeze certificate de CO2 în timp ce sursele regenerabile sunt ajutate prin oferirea gratuită de certificate verzi pe care le pot vinde ulterior către toți ceilalți participanți la piața energiei electrice.

Prețul certificatelor de CO2 a sărit în aer, pe fondul unei cereri crescute, ajungând la 65 Euro (față de 8 Euro în ….) (cât era înainte?), producătorilor de energie electrică din cărbune dublându-le din start prețul de vânzare.

 

Evouția prețului certificatelor de CO2, energiei electrice și a gazelor naturale

Sursa: Raport trimestrul II 2021 piața energiei electrice CE

 

Tendința din Vestul Europei, cu excepția notabilă Franței, este preponderent către energie din surse regenerabile însă acestea sunt, deocamdată, extrem de instabile și impredictibile: azi bate vântul, mâine nu, iar capacitățile de stocare de mari dimensiuni sunt încă în stadii de dezvoltare incipiente.

Deși nu a mai investit în capacități noi de producție, funcționând pe cele existente de pe vremea regimului Ceaușescu, România s-a mai angajat prin Programul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) să-și reducă drastic capacitățile de producție pe cărbune de la circa 4100 MWh în prezent la 300 MWh.

Oarecum în contradicție cu trendul european, statul român mizează mai apăsat pe noi capacități de producție preponderent în nuclear. La fel ca alte state din regiune: Ungaria, Slovacia, Cehia, Turcia. Toate acestea vor să folosească tehnologie rusească, noi americană. Fie pe Small Medium Reactor (SMR), fie prin construirea reactoarelor 3 și 4 de la Centrala Nucleară de la Cernavodă.

Există totuși o efuziune și pe zona proiectelor de noi parcuri eoliene și solare cu precădere din zona investitorilor privați.

În mod paradoxal dar mai puțin cunoscut, România este statul din această zonă care și-a redus cel mai mult emisiile de CO2 prin închiderea industriei energofage ceaușiste motiv pentru care este eligibilă la finanțări consistente de ordinul a miliarde de euro din partea UE pentru proiecte din surse regenerabile.

Chiar acum, într-un așa numit Fond de Modernizare gestionat de Ministerul Energiei, România are deja puse deoparte circa 10 miliarde de lei din care pot fi finanțate investiții de la zero în proiecte pe regenerabile.

În funcție de evoluția prețului unui certificat de carbon, România ar putea chiar avea în următorii ani sume amețitoare de ordinul a 8-10 miliarde de euro.

Europa s-a confruntat, în acest an, cu fenomenul de  acalmie globală terestră: nu a bătut vântul. Motiv pentru care principalul motor al economiei europene, Germania, care se baza masiv pe energia regenerabilă a revenit asupra surselor clasice de producere a energiei electrice – cărbunele și, respectiv, hidrocarburile, adică gazul natural.

În plus, unele capacități de producție pe nuclear au intrat fie în revizii prelungite, fie sunt programate să fie închise. În consecință capacitățile de producție s-au restrâns și mai mult.

Costul unui Megawat produs din cărbune este relativ scăzut însă acestuia i se adaugă un certificat de CO2 pentru fiecare Megawat pentru că este o energie extrem de poluantă, de fapt cea mai poluantă.

În final, energia produsă de cărbune este cea mai scumpă iar toți ceilalți producători își aliniază prețul la cel produs de cărbune, lignit mai precis.

De fapt, acesta este mecanismul simplu de formare a prețului la nivelul României și al UE.

Și mai simplu:

”Așa e și la piață, mergi în târg cu un produs și îl dai la prețul cel mai mare”, ne spune un fost șef al ANRE.

 

Modalitatea de formare a prețului

Sursa: ACER

Foarte multe țări europene, Germania fiind principala țară, care se bazau pe energia din regenerabile, au trecut pe energia electrică produsă de sursele clasice costurile unui certificat de CO2 a explodat pentru că este foarte căutat.

La cărbune pentru un Megawat produs se plătește prețul de la bursă al un certificat de CO2. La gazele naturale raportul e de circa un certificat de CO2 la 4 Megawați produși.

Pe fondul revenirii economice din China din această vară, cei mai mari producători de gaze naturale din lume – Rusia și SUA – au și-au îndreptat producția către această țară care e dispusă să ofere cele mai mari prețuri.

Europa, care este dependentă în proporție de 50-60% de gazul și de cărbunele din Rusia – s-a văzut prinsă la mijloc, fiind dispusă și împinsă, în principal de Rusia prin metode clasice de șantaj, să plătească orice preț pentru a-și asigura sursele pentru producția de energie electrică. Și prețurile la gazele naturale au sărit în aer.

De cinci-șase ori față de 2020.

Ce treabă are prețul energiei electrice produse în România cu cel din Germania, cea mai dinamică și lichidă piață europeană pentru energia electrică?

Din 2014, România este membră prin OPCOM a 4M MC, un proiect de cuplare a piețelor de energie electrică pentru ziua următoare din Cehia, Slovacia, Ungaria și România. O piață virtuală pe care este tranzacționată energie electrică din cele patru state.

Din vara acestui an, 4M MC este cuplată la graniță cu MRC, adică cu piețele din Germania, Polonia și Austria. În octombrie, piețele de energie electrică din România și Bulgaria au fost cuplate, la rândul lor, la SDAC Single-Day-Ahead-Coupling.

Trendul este pentru crearea unei piețe europene unice a energiei electrice cu creșterea capacităților de interconectare dintre statele membre.

Prețul energiei electrice din România se formează la o bursă din România pe baza cererii și a ofertei însă acesta urmărește tendințele și prețul atât din regiune cât și din cea mai puternică piață din cele cu care este interconectată, adică Germania.

 

Războiul producătorilor cu furnizorii intermediat de traderi

 

Prima zi a lui 2021 a adus liberalizarea definitivă a pieței energiei electrice pentru consumatorii casnici, care reprezintă circa 20-22% din consumul total, restul fiind reprezentat de cei industriali.

Au dispărut tarifele reglementate de stat.

Pe piața consumatorilor industriali liberalizarea s-a produs încă din 2007 de când companiile de stat sau cele private își pot alege liber furnizorul de energie electrică la prețuri negociate de cele două părți.

De la 1 ianuarie 2021, nu a mai fost un preț impus de o autoritate a statului, ANRE pentru consumatorii casnici: 188 lei MWh.

Teoretic prețul a fost lăsat să fie format după principiul cererii din partea furnizorilor și traderilor, majoritar privați, și al ofertei producătorilor de energie, majoritar de stat. La care se adaugă o serie de taxe și tarife impuse de statul român.

Aceasta nu înseamnă că statul nu mai are nici un cuvânt de spus pe piața energiei electrice și că nu mai impune tarife reglementate către consumatorii casnici.

Liberalizarea a dus la un război în toată regula între producătorii de energie electrică și furnizorii și distribuitorii de energie electrică.

Acuzele sunt simple: primii îi acuză pe cei din urmă că nu și-au luat cumpărat suficientă energie electrică, astfel încât să acopere consumul pentru clienții lor în timp ce cei de-ai doilea îi acuză pe primii că nu au mai scos la vânzare cantități de energie electrică pe care furnizorii și distribuitorii să le achiziționeze.

Cine are dreptate?

Producătorii de energie electrică din România îi numeri pe degete și majoritatea covârșitoare a acestora sunt deținuți de statul român: Hidroelectrica, Nuclearelectrica, CEO sau la care statul român are o participație minoritară, OMV Petrom.

Pe partea de furnizare avem câțiva mari jucători care au și servicii de distribuție: Enel Energie România deținut majoritar de statul italian și o serie de investitori instituționali , CEZ Vânzare deținut de un fond de investiții australian, Eon Energie România deținută de o companie germană, și Electrica Furnizare, un jucător român controlat și de statul român și de investitori privați.

Pe partea de trading se înghesuie atât companii de trading autohtone – Tinmar Energy SRL, Getica 95 SRL,  NExt Energy SRL, Hermes Energy deținut de Bogdan Enoiu etc– dar și străine – Danske Commodities, EFT Furnizare SRL deținut de un investitor sârb cu puternice legături cu Rusia și China, MET , AIK Energy SRL cu conexiuni cu grupul rusesc Gazprom etc

Cantitatea de energie electrică pe care producătorii o pot pune pe piață este limitată, restul până la acoperirea totală a consumului fiind importată. Producătorii nu au voie nici să exporte energie electrică, operațiune limitată legislativ doar pentru traderi.

Cantitatea importată este limitată, la rândul ei, din cauza existenței unei cantități finite de transport peste graniță.

Bulversarea actuală din piață a fost cauzată și de factorul politic intern.

Din senin, pe 29 decembrie 2018, Guvernul Dăncilă a dat celebra Ordonanță 114 care a adus pe piața energiei un preț reglementat pentru consumatorii casnici pentru perioada 01.03.2019-30.06.2022.

Producătorii au fost nevoiți să vândă la un preț fixat de ANRE către furnizori care, la rândul lor, nu puteau vinde la tarife concurențiale către consumatorii casnici.

Guvernul Orban a modificat anul trecut OUG 114 stabilind ca termen pentru liberalizarea completă a prețului pentru consumatorii casnici 01.01.2021, devansând cu un an și jumătate liberalizarea stabilită de guvernul Dăncilă.

Anumiți jucători din piața energiei, în special furnizori, au sperat, până în ultima clipă, că liberalizarea nu se va produce la începutul lui 2021 ci în 2022 așa cum era prevăzut în Ordonanța 114, ai căror principali beneficiari au fost.

De aceea, nu și-au cumpărat îndeajuns energie electrică în 2020 cu livrare în 2021 prin contracte bilaterale, unde prețurile sunt mai mici, și au rămas descoperiți să achiziționeze pe PZU.

Conform unui răspuns al ANRE pentru DiscoverProject furnizorii de ultimă instanță au achiziționat energie electrică în 2020 cu livrare în 2021 în proporție de 60% din contractele pe care le aveau în derulare.

 

Vezi tabel cu gradul de contractare trimestrial

Sursa ANRE

 

Cum se formează prețul unui kilowat de energie electrică?

Teoretic, prețul unui kilowat de energie electrică se formează pe o bursă: OPCOM SA (Operatorul Pieței de Energie Electrică și Gaze Naturale) deținută de compania de stat Transelectrica. Numai că pe această piață sunt diferite alte piețe cu prețuri extrem de diferite și care sunt total netransparente.

Cele mai importante sunt piețele forward și Piața pentru Ziua Următoare (PZU). Mai sunt cele de echilibrare unde se tranzacționează o cantitate mult mai mică de energie.

Pe piața contractelor la termen/forward se încheie mai multe tipuri de contracte pe termen lung, iar pe PZU sunt tranzacțiile speculative și cele prin care furnizorii își iau energia pe care nu au reușit să o prevadă în prognozele de consum pe care și le fac.

Pe fiecare din cele două tipuri de piețe se tranzacționează 50% din volumul anual al OPCOM.

Pe prima piață se încheie mai multe tipuri de contracte bilaterale adică între două părți: PCCB – PCCB și OTC. Pe primele două tipuri de piețe, părțile și prețurile tranzacțiilor sunt publice însă pe ultima, care reprezintă circa 30% din totalul tranzacțiilor de pe OPCOM numele celor care tranzacționează nu se văd.

Nici pe PZU, numele producătorilor și traderilor care încheie tranzacții nu sunt publice ceea ce duce ca, în final,  circa 70% din tranzacțiile încheiate pe OPCOM să fie netransparente.

Informații legate de numele celor care tranzacționează sunt accesibile publicului larg doar pentru 30% din tranzacțiile încheiate pe bursa energiei electrice.

Pentru un stat, care a experimentat de curând fenomenul “băieților deștepți”, care cumpărau ieftin de la Hidroelectrica și vindeau scump, avem de-a face cu un procent de transparență extrem de scăzut.

Există o directivă a UE – 943/2019- intrată recent în vigoare și în România care poate duce la opacizarea întregii piețe sub pretextul că avem de-a face cu informații sensibile din punct de vedere comercial a căror dezvăluire poate pune în pericol tranzacțiile.

Există voci în piață care susțin că, din contră, piața românească de energie este prea deschisă și oferă celor care vor să speculeze informații din belșug. Iar dacă acestora li se mai adaugă și niște insideri naivi sau nu atunci șansele ca cei care speculează să câștige și mai mult în dauna marii mare a consumatorilor cresc.

Pe aceeași bursă a statului, OPCOM, se mai tranzacționează în volume și mai mici pe așa numita piață de echilibrare/dezechilibrare pozitivă: o nișă extrem de îngustă unde se tranzacționează energie electrică menită să țină în viață din punct de vedere tehnic sistemul energetic național.

Aici sunt cele mai mari prețuri din piață unde teoretic nu au ce căuta cumpărătorii de tipul furnizorilor însă, în iureșul din acest an, au fost jucători care și-au luat de aici energie electrică ceea ce i-a dus în faliment.

 

Păstrătorul secretelor din piața energiei

Există cineva care știe cine cu cine încheie aceste tranzacții pe 70% din piață? Da. Acesta este directorul general de peste 18 ani al OPCOM SA: Victor Ionescu.

Un om cu un trai modest dacă îi lecturezi propria declarație de avere: două apartamente de puțin peste 50 metri pătrați, depozite la bancă și împrumuturi de la persoane fizice și bijuterii.

Oficial, nimic extravagant care să atragă atenția.

Este atât de atașat de piața instituția pe care o coordonează încât și-a angajat și soția la OPCOM unde câștigă de patru ori mai puțin decât soțul.

Informațiile păstorite de Ionescu  se trimit și către șeful ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei), Dumitru Chiriță (fost deputat PSD) și către Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare a Energiei (ACARE – Agency for the Cooperation of Energy Regulators ACER).

Domnul Ionescu știe ce cantitate de energie electrică a pus în vânzare un anumit producător, ce ofertă de cumpărare a depus un furnizor de energie electrică sau trader de energie sau de câte ori este vândută o cantitate de energie electrică până ajunge de la producător la furnizor.

Noi toți știm la ce prețuri s-au înțeles dar nu îi vom ști niciodată pe cei care s-au înțeles. Nici măcar ceilalți jucători nu îi știu ci îi pot, cel mult, ghici după cantitățile tranzacționate.

 

ABBA și alte metode de manipulare a pieței

Tot domnu Ionescu și cu oficialii ANRE știu dacă participanții la piața manipulează piața, dupa metoda ABBA de exemplu: un jucător îi vinde lui B, acesta îi revinde lui A și tot așa până prețul energiei electrice ajunge acolo unde își doresc cei care manipulează piața.

În România nu au fost făcute publice rezultatele unor investigații asupra companiilor care manipulează piața de energie electrică. La nivelul ANRE există chiar un departament de investigații care își conduce anchetele numai după ce obțin o autorizare judiciară din partea unui judecător.

Unii din traderii care activează pe piața românească au fost anchetați pe piețele de profil din Germania de curând. Este cazul Danske Commodities care este investigat, alături de alți traderi activi și pe piața românescă, de către ANRE ul german pentru posibile manipulări ale prețului energiei electrice.

Cum pe OPCOM se tranzacționează energie electrică cu peste aproximativ 50% în plus față de consumul intern al României, iar o cantitate de energie electrică poate fi vândută chiar și de zece ori până să ajungă la clientul final, avem un potențial speculativ extrem de mare.

ANRE nu a comunicat pentru perioada în care prețul energiei a luat-o razna demararea unor anchete privind posibile manipulări ale pieței interne și nici amenzi în acest sens. Nici la nivelul ACER,

Deocamdată, nici pentru tranzacțiile de pe piețele interne și nici pe cele dintre diferitele țări ale UE, instituțiile de reglementare și monitorizare nu au găsit date privind manipularea pieței. Suspiciuni însă există cu duiumul.

 

Cum va evolua prețul la energie electrică?

Consumul mediu al unei gospodării în România este de 150-200 kw/lună.

Conform datelor de la Institutul Național de Statistică și Studii Economice (INSSE) ponderea cheltuielor cu locuința, apa, electricitatea, gazele naturale și alți combustibili în coșul de consum al unei familii ocupa, în trimestrul II din acest an, locul doi cu 13,7% după cele cu produsele agroalimentare și nealcoolice cu 34,9%.

Grafic cu structura cheltuielilor unei gospodării de la INSSE

Sursa: raport INSSE

Din ce e compus prețul energiei electrice? Diferă în funcție de furnizor iar până să ajungă la consumatorul final e împănat cu o serie de tarife și taxe.

Europa are o modalitate de formare a prețului pay-as-cleared prin care producătorul cu cele mai mari costuri de producție din piață dictează tuturor celorlalți participanți la piață prețul său.

Acesta este prețul de pe piața PZU care tinde să fie un reper și pentru prețurile din majoritatea tuturor celorlalte contracte.

Însă de la producătorul de energie electrică și până la prețul final care ajunge în casele românilor sau la spitale sau școli mai sunt o serie întreagă de taxe și tarife pe care le încasează statul român: tarifele reglementate de distribuție, tariful de transport-componenta de extracție din rețea, tariful de serviciu sistem, contribuția pentru cogenerare de înaltă eficiență, valoarea certificatelor verzi, acciza, tariful pentru energia reactivă și TVA.

Structura de preț a unui kilowat de energie electrică în România

Sursa: raport ANRE august 2021

 

Structura de preț a unui kilowat de energie electrica la nivelul UE

Sursa: Raport trimestrul II piața energie electrică CE

 

Analiștii de la compania MC Kinsey cred că Europa a intrat într-o etapă plină de incertitudini și că prețul energiei electrice va traversa o perioadă de instabilitate din mai multe motive: creșterea consumului de energie electrică, o renunțare masivă la producătorii de energie pe cărbune și chiar nuclear, o dominare a pieței energiei în ani următori de către producătorii de energie intermitentă – eolian și solar –

Într-o estimare publicată de ACER a prețului energiei electrice pentru 2022 prețul energiei este văzut pe un trend descrescător în jurul bornei de 125 de Euro. Prețul ar urma să scadă sub 100 de Euro din aprilie 2023.

 

Prognoze de preț a energiei electrice pentru anii 2022-2024

Sursa: Raport ACER

Ce rezolvă plafonările și compensările?

Singura reacție a statului român în fața creșterilor amețitoare a prețurilor a fost să legifereze recent un act normativ prin care plafonează prețul final facturat la energie electrică la maxim 1 leu/kwh (0,525 lei/kwh prețul energiei active) și oferă compensări pentru consumatorii casnici.

Conform ultimului raport al INS, România are 4,5 milioane de săraci, circa 25% din totalul populației.

Măsura de plafonare și compensare se aplică începând cu 1 noiembrie 2021 și ar urma să fie aplicabilă până la sfârșitul lunii martie 2022. Diferențele dintre prețul mediu al energiei și prețul de referință al energiei electrice stabilit la 0.68 lei kwh (cu toate taxele incluse) va fi suportată de la bugetul de stat.

Decizia a stârnit rumoare și nemulțumire în piață iar câțiva jucători mai ales din zona de furnizare au reînceput să amenințe cu reducerea investițiilor și chiar cu părăsirea pieței. Alte voci interpretează un astfel de comportament doar o modalitate de negociere. Nemulțumiri sunt și la producători pentru că aceștia nu mai pot profita de explozia prețurilor și volatilitatea acestora.

“E ca și cum încerci să pedepsești vaca care dă lapte, în loc să aduci mai multe vaci. Atunci toți ceilalți jucători se întreabă de ce să mai facă investiții în noi capacități de producție“, spune revoltat un jucător din piața energiei electrice.

“Negocierea“ dintre statul român și furnizorii de energie electrică a început deja: aceștia din urmă anunțând deja prețuri pentru consumatorii casnici din categoria serviciului universal, a celor care nu și-au ales încă un furnizor după liberalizare, la prețuri cu 50-60% peste cele maxime admise de stat.

 

 

Tunul de cupru

28 June 2021

Stelian Negrea

Cum a ajuns una dintre cele mai bogate familii din Turcia, apropiată de regimul lui Erdogan, și sprijinită la București de apropiații fostului premier Victor Ponta, să acapareze în România un zăcământ de cupru estimat la aproape 1 miliard de dolari.

Resursa veche de la Moldova Nouă.

În mica localitate situată aproape de granița cu Serbia se află unul dintre cele mai importante resurse de cupru din țară, cu o valoare estimată la peste 1 miliard de dolari.  Fosta companie a statului Moldomin este în faliment de mulți ani, iar lichidatorul său, RTZ &Partners, încearcă de aproape un deceniu să valorifice terenurile cu tot cu resursele din subteran.

Prima încercare a eșuat după ce vânzarea activelor Moldomin în 2012 către o companie elvețiană, Mineco AG, controlată de afaceriști sârbi, cu legături în Rusia, a sucombat sub acuzații de corupție și spionaj.

Sârbii au pierdut afacerea cu cupru, dar lichidatorul a rămas, în continuare, să administreze falimentul Moldomin.

A reluat procedura de vânzare a activelor la începutul acestui an, în februarie 2021, când România se ocupa de campania de vaccinare împotriva noului coronavirus.

 

Compania lui Ponta.

O clădire din Piața Națiunilor Unite, din centrul Bucureștiului, adăpostește de câteva luni biroul unei noi firme de consultanță. La etajul 9 al clădirii Gemenii Center, fostul premier Victor Ponta a înființat un SRL care îi poartă inițialele în denumire – VP Projects Advisers. Firma de consultanță a început să funcționeze cu doar câteva săptămâni înainte ca activele Moldomin să fie scoase din nou la vânzare.

DiscoverProject a aflat că femeia care administrează noua companie de consultanță a fostului premier, pe numele ei Geanina Pușcașu, reprezintă neoficial la București interesele familiei turce Cengiz care deține Eti Bakîr AS, cea care a câștigat licitația pentru activele Moldomin.

Geanina Pușcașu este o prietenă veche a familiei Ponta.

Apropiații lui Victor Ponta lucrează pentru holdingul turcesc al lui Mehmet Cengiz

A fost consiliera lui Victor Ponta când acesta conducea Guvernul, exact în perioada în care fuseseră privatizate prima dată resursele de la Moldomin cu sârbii de la Mineco. Apoi,  în 2019, Pușcașu a împrumutat cu 1,5 milioane de lei noul partid al lui Ponta, Pro România.

Când Ponta era premier, Pușcașu a fost numită și în Consiliul de Administrație al Companiei Naționale Aeoporturi București SA, controlată de Ministerul Transporturilor.

Surse din zona guvernamentală susțin că Geanina Pușcașu și un alt apropiat al lui Victor Ponta, avocatul Bogdan Tohăneanu, sunt oamenii care reprezintă interesele turcilor la București. Tohăneanu a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne în perioada în care Victor Ponta era prim-ministru. Apoi, avocatul a devenit membru și sponsor al Pro România, partidul fostului premier. A candidat la alergerile parlamentare din 2020, pentru un post de deputat de Neamț, dar partidul nu a reușit să treacă pragul electoral.

Avocatul Bogdan Tohăneanu ne-a confirmat relația cu compania turcă:

Am asistat societatea din Turcia în procedura de participare la o licitație publică organizată de lichidatorul judiciar RTZ Insolvency! Licitația s-a organizat în conformitate cu legea 85/2006 iar societatea asistată a devenit adjudecatarul activelor ca urmare a ofertei depuse!”.

La rândul său, Victor Ponta a declarat pentru DiscoverProject că nu îi reprezintă pe turci, dar că îi sunt cunoscute detaliile afacerii: Nu am reprezentat și nu reprezint companiile respective (n.r.companiile din grupul turc)  în relațiile cu lichidatorul RTZ și nici cu autoritățile publice române. Acestea au angajați proprii, avocați și reprezentanți legali înscriși în Registrul Comerțului. Cunosc însă intenția fermă a acestora de a dezvolta proiectul minier de la Moldova Nouă printr-o investiție de aprox. 250 milioane de Euro, de natură să ducă la relansarea mineritului în zonă, la angajarea a peste  1.000 de persoane ( acum sunt 13 preluate de la Moldomin SA) , la plata redevențelor și taxelor către Bugetul De  Stat și bugetele locale . Cunosc de asemenea faptul că această companie și-a asumat în totalitate obligațiile de protecție a mediului în zona de exploatare ( atât cele istorice cât și cele viitoare)

Dar afacerea s-a împotmolit din nou. Nu e clar dacă odată cu vânzarea s-a transferat și licența de exploatare, precum și obligații de ecologizare în valoare de aproape 200 milioane de euro.

Oficialii Agenției Naționale a Resurselor Minerale (ANRM) nu văd cu ochi buni  noua tranzacție, potrivit informațiilor obținute de DiscoverProject.

În tot acest timp, cuprul este la mare căutare pe piețele internaționale de materii prime, al căror preț au explodat în prima parte din acest an.

Detaliile afacerii.

Pe pagina de internet a companiei de lichidare RTZ&Partners, înghesuit între un tractor și un spațiu de brutărie, în octombrie 2020, era postat și anunțul de vânzare a activelor Moldomin SA.

Reprezentanții RTZ ne-au precizat că au fost interesate 19 companii/consorții de bunurile companiei Moldomin SA. (RTZ Raspunsuri Moldomin)

În final, în martie 2021, doar una a cumpărat caietul de sarcini: Eti Bakîr din Turcia, cu afaceri în Rusia și China.

Familia Cenghiz, care deține compania turcească, are puternice legături cu președintele Turciei, Recep Tayip Erdogan. După o vizită, de acum o săptămână, în Azerbaidjan a lui Erdogan, o companie a familiei Cenghiz a primit dreptul de a exploata un perimetru minier uriaș în această țară pe lângă alte contracte publice.

Holdingul turcesc este acuzat că primește subvenții de la guvernul lui Erdogan pentru diferite proiecte pe care le dezvoltă datorită relației extrem de apropiate cu regimul lui Erdogan.

Mehmet Cengiz (al treilea din stânga), șeful Eti Bakîr, într-o ipostază apropiată cu președintele Turciei, Recep Tayip Erdogan.

Ulterior, pe 7 aprilie 2021, turcii au înființat la București filiala Cuprumold Mining SA, vehiculul care preia terenurile Moldomin.

Filiala bucureșteană este deținută în proporție de 70% de Eti Bakîr, restul acțiunilor fiind deținute de o companie londoneză, Iconichem Group Limited, controlată tot de familia Cengiz.

Licitația pentru activele Moldomin a fost câștigată cu doar 6 milioane de euro, în condițiile în care zăcămintele Moldomin sunt evaluate la aproape 1 miliard de dolari.

Licența, marea problemă

Cea mai mare problemă legată de această vânzare este legată de licența de exploatare a Moldomin SA: avea sau nu dreptul legal lichidatorul să scoată la vânzare un act administrativ al statului român?

Conform anunțului lichidatorului, “odată cu transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile mai sus identificate, Moldomin SA, prin lichidator judiciar RTZ & Partners S.P.R.L., va transfera către adjudecător toate drepturile dobândite și obligațiile asumate prin Licența de concesiune pentru exploatarea minereului cuprifer nr. 2781/2001 pentru perimetrul Moldova Nouă – Cariera de Banatite (”Licența”) în conformitate cu Legea minelor nr. 85/2003 (”Legea Minelor”) și cu acordul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (”ANRM”) emis în conformitate cu art 24 (1) din Legea Minelor”. (RTZ oportunitate Moldomin scoasa la licitatie).

 

Lichidatorul acuză ANRM că îi pune bețe în roate în tranzacția pe care a încheiat-o cu turcii de la Eti Bakîr: “(…) consecințele blocării (n.r. de către ANRM) tranzacției, ușor de estimat la acest moment, dar fără a se limita la:

  1. Expirarea licenței de exploatare-exigibilitatea obligațiilor de mediu în sarcina statului român estimate la 200 milioane de euro în caz de închidere a activității, conform Planului de încetare a activității realizat de Iprimin în 2006
  2. Blocarea unor investiții estimate la peste 150 milioane de euro
  3. Imposibilitatea unei alte valorificări pe viitor – în aceste condiții nimeni nu se va mai înscrie vreodată la această licitație
  4. Investiția statului român în instalația de umectare nu se va mai recupera – peste 2 milioane de euro alocați de către Ministerul Economiei vor rămâne nerecuperați
  5. Se va relua procedura de infringement împotriva statului român ca urmare a reluării poluării cu particule de praf”

 

SURSE ANRM: Vânzarea licenței este ilegală”

Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) reprezintă, potrivit legii minelor, interesul statului în domeniul resurselor minerale. Este cu alte cuvinte arbitrul acestei piețe, acordând licențele de explorare și exploatare pentru valorificarea resurselor, de la ape minerale, aur, argint sau cupru și până la petrol și gaze. ANRM se prevalează de o decizie a Curții Constituționale, din noiembrie 2015. Atunci, Curtea a statuat faptul că ANRM este autoritatea competentă abilitată să aplice prevederile Legii minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, ANRM negociază și încheie în numele statului acorduri petroliere, licențe de concesiune minieră și permise de exploatare și îndeplinește atribuțiile conferite de lege cu privire la taxe, redevențe și tarife.

Revenind la cazul Moldomin, surse din cadrul agenției publice susțin că și transferul licențelor sau permiselor de la o companie la alta, prin preluare sau divizarea unei companii, trebuie să fie aprobat de către ANRM.

Surse din ANRM susțin însă că și cea de-a doua vânzare a activelor Moldomin SA, este ilegală: Lichidatorul Moldomin, RTZ , a scos în martie 2021 activele la licitație dar în mod ilegal a scos la vânzare și licența de exploatare a Moldomin dată de statul român prin Hotărâre de Guvern. Lichidatorul nu are dreptul să scoată la licitație un astfel de act administrativ privind un zăcământ din subsolul României și care e proprietatea statului român. Transferul fără aprobarea ANRM e nul de dept. Lichidatorul nu are dreptul să scoată la vânzare licența de exploatare camuflată într-un transfer de drepturi si obligații. În 2012 s-a mai făcut acest transfer și s-a lasat cu dosar la DNA, cu prinderea unui spion rus, care voia să fugă cu niște hărți ale zăcamintelor, pe aeroportul Otopeni

Oficialii ANRM nu au dorit să răspundă întrebărilor DiscoverProject pe marginea acestei tranzacții.

 

Cazul Moldomin

Prima încercare de vânzare a activelor Moldomin a fost gestionată de către aceeași companie de lichidatori, RTZ&Partners.

Pe 25 ianuarie 2012, ANRM a aprobat transferul drepturilor și obligațiilor prevăzute în licența de concesiune pentru exploatare nr. 2783/2001, acordată Moldomin SA, către Mineco Cupru Mineral SRL, o companie controlată de afaceriști sârbi, condamnați în România pentru corupție după ce au mituit un judecător ca Moldomin să primească mai multe soluții favorabile (http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=3122)

În paralel, un alt funcționar român a fost acuzat de corupție după ce a permis accesul la documentația cu zăcămintele de la Moldova Nouă, unde e localizată fost mină de stat ( http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=5130)

Contractul cu Mineco Cupru Mineral a fost desființat între timp, astfel că același lichidator al Moldomin a scos din nou la licitație activele și licența companiei.

Schema Credit Europe Bank, anchetată de procurori

13 April 2021

Stelian Negrea

 

În anii săi de glorie, omul de afaceri Avram Ion deținea cel mai mare lanț de supermarketuri autohton, o fabrică de pâine, un restaurant și se lansase și pe piața imobiliară.

Chiar în timpul crizei financiare din 2007, a început să se împrumute la bănci, iar una dintre ele a reușit să-l convingă cu o ofertă de nerefuzat.

Apoi i-a luat afacerile. La propriu. Pe care le-a transferat, bucată cu bucată, unui vehicul financiar propriu din Dubai. Afacerile antreprenorului român au fost vândute altor entități din cadrul grupului Credit Europe/Fiba Group pentru a fi revândute pe piața românească către companii cu același acționariat cu banca.

Acum Credit Europe Bank România SA, banca care îl împrumutase pe Avram Ion, și vehiculul financiar din Dubai sunt anchetate de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.

În tot acest timp, acționarii Credit Europe Bank România SA au pus, gratuit, pentru cinci ani, la dispoziția statului român spații pentru găzduirea unor birouri ale serviciului pașapoarte.

Schema pe larg.

În primăvara lui 2007, Avram Ion primește un telefon. La celălalt capăt al firului se află directoarea sucursalei Otopeni a Credit Europe Bank cu o ofertă de creditare: 12 milioane de Euro pentru finanțarea proiectului său imobiliar Primăvara Ghencea la pachet cu refinanțarea unor credite ale lui luate de la alte bănci. Era un prim pas pentru a deveni client captiv al unei singure bănci.

Omul de afaceri semnează contracte de credit cu o sucursală din Malta a acționarului majoritar din Olanda al băncii creditoare. Un detaliu ce i-a scăpat și care avea să-l coste scump ani mai târziu.

Banii încep să curgă mai lin și mai repede ca la alte bănci dar la fel și unele clauze care s-au dovedit pe parcursul relației dintre Avram și bancă drept abuzive.

Cu proiectele imobiliare aproape gata, cu avansurile luate de la cumpărători Avram asistă mirat cum banca croșetează motive pentru a-i întrerupe finanțarea. Credit Europe Bank România SA devenea încet, încet inamicul lui Avram în propriile lui afaceri, forțate să intre în insolvență.

Pe parcursul câtorva ani, activele afacerilor lui Avram au fost preluate efectiv de Credit Europe Bank România SA. Banca decide să le transfere la prețuri subevaluate unui vehicul financiar propriu din Dubai, Credit Plus (Gulf) Ltd. La rândul lui, acesta le-a retransferat unor alte entități de pe piața românească controlate de aceeași acționari pentru a le revinde.

Printr-o schemă, activele companiilor lui Avram au făcut o escală la Dubai pentru a fi revândute către companii deținute de aceeași acționari cu banca care l-a ademenit cu o creditare avantajoasă.

Prejudiciul cauzat lui Avram este, potrivit procurorilor, de circa 90 milioane de euro, iar bugetului de stat de 50 milioane de euro.

Cazul altora

Schema aplicată lui Avram nu e singulară. Mai mulți oameni de afaceri autohtoni s-au plâns procurorilor că le-a fost aplicată aceeași schemă de către Credit Europe Bank România.

Mai mult schema este extinsă la nivelul a mii de persoane fizice.

 

Vezi aici schema infracțională completă a Credit Europe Bank

 

Creditarea cu probleme

La zece ani de la începutul relației de afaceri dintre Avram și bancă,  procurorii Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) decid să pună sub acuzare Credit Europe Bank România SA, Credit Plus (Gulf) Ltd și pe directoarea sucursalei Otopeni, Totu (Gongu) Cristina.

Anul trecut au extins urmărirea penală împotriva celor două instituții de creditare acuzate de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.

“Înainte să intru în afaceri cu această bancă aveam 1000 de angajați, o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro pe an, aveam profit an de an, achitam impozite și taxe de milioane de euro către stat, nu aveam restanțe la creditele bancare, nu aveam litigii comerciale de nici un fel. Acum nu mai am nimic din toate acestea. În plus mi-a fost adus un prejudiciu de 90 milioane de euro”, afirmă Avram.

“Au început să-mi dea credite etichetate drept contract de limită de creditare dar care erau, de fapt, credite ipotecare. Pe măsură ce construiam proiectul imobiliar, bazându-se pe o serie de clauze abuzive, și prin nerespectarea sensului inițial al creditării au refuzat să-mi mai dea bani. Așa că m-am trezit cu proiectele aproape gata, cu avansurile luate de la proprietari dar în imposibilitatea de a le finaliza din cauza refuzului băncii de a continua finanțarea. Așa că au devenit administratorii firmei care dezvolta proiectul imobiliar“, susține Avram. (Vezi aici Plangere penala nr. 13287 din 08.12.2017 date personale blurate și raport de constatare tehnici-stiintifica (aug 2019))

Oficialii Credit Europe Bank România SA au refuzat să răspundă întrebărilor DiscoverProject legate de acuzațiile lui Avram Ion și ale procurorilor de la PÎCCJ.

Credit Europe Bank România SA face parte din grupul turcesc FIBA Holding deținut de omul de afaceri Husnu Ozyegin. Fiba Holding controlează atât Credit Plus (Gulf) LTD, compania către care au fost externalizate active din România de circa 270 milioane de euro, dar și companiile Colectare Recuperare Creanțe CRC SRL- mandatarul pentru recuperarea creanțelor, și divizia imobiliară Credit Plus Imobiliare SRL.

CASETĂ 1

“Din probatoriul administrat s-a constatat faptul că există indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că Credit Europe Bank România a săvârșit cu intenție și vinovăție infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (…) constând în aceea că, în perioada 2007-2014, Credit Europe Bank România SA în calitatea sa de furnizor al serviciilor de creditare acordate SC Can Serv SRL, prin intermediul factorilor de conducere și a suspectei Totu (Gongu) Cristina a indus și menținut în eroare pe Avram Ion, reprezentantul părților vătămate SC Can Serv SRL, SC Tia Construct Ambient SRL, SC Primavara Rezidential SRL și SC Nordic Business Investment SRL, pentru semnarea a două contracte de credit și a actelor adiționale aferente, prin introducerea în acestea a unor clauze înșelătoare ce s-au dovedit a face parte dintr-un tipar infracțional prin intermediul cărora, sub aparența garantării rambursării creditelor și a protejării intereselor băncii, s-a urmărit ca scop final prealuarea activelor societății. De asemenea s-a urmărit preluarea managementului societății, prin controlul strict al încasărilor și plăților acesteia, inducerea stării de insolvență și declararea falimentului SC Can Serv SRL și a celorlalte societăți rezultate din divizarea ei, pentru ca, prin crearea aparenței neperformanței creanțelor și că acestea nu ar fi unele ipotecare, să procedeze la cesionarea lor către o societate recuperatoare, Credit Plus (Gulf) Ltd, membră a aceluiași grup societar cu banca, reprezentată de persoane cu același interes, producând în acest fel părții vătămate o pagubă de circa 90 milioane euro ”, se arată în ordonanța de începere a urmăririi penale a procurorilor.

Procurorii au pus sub acuzare și vehiculul financiar din Dubai spre care Credit Europe Bank România SA transferase activele lui Avram Ion și nu numai: ”Din probatoriul administrat s-a constatat faptul că există indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că Credit Plus (Gulf) Ltd a săvârșit cu intenție și vinovăție infracțiunea de spălare de bani (…) prin faptul că în calitatea sa de cesionar (…) și-a adjudecat ilegal creanțe izvorâte din contractual de credit (…) și din contractual (…) în scopul ascunderii originii ilicite, încălcând prevederile (…) privind creditul ipotecar, care interzice cesionarea unor creanțe imobiliare către o entitate care nu se află sub supravegherea BNR”

Pe lângă cele de mai sus puhoiul de acuzații la adresa celor două entități bancare este mult mai mare, situație care a dus, în octombrie 2020, la extinderea urmăririi penale față de acestea. (Vezi aici Ordonanța de începere a urmăririi penale și de de extindere a urmăriri penale integrală).

 

Ce spune BNR

Una din cele mai mari întrebări fără răspuns este legată de faptul dacă banca creditoare cu care omul de afaceri a semnat contractele de creditare – Credit Europe NV (asociatul unic al Credit Europe Bank România SA înregistrat într-un paradis fiscal din Olanda)– sucursala Malta – avea sau nu dreptul legal să opereze pe piața românească.

Corespondența consistentă purtată între procurorii, care anchetează această afacere de creditare, și BNR nu este de natură să lămurească problema.

Într-un răspuns, din iunie 2020, către procurorii care anchetează afacerea creditelor acordate de Credit Europe Bank România SA, BNR susține că “activitatea bancară poate fi derulată doar de către instituții de credit, persoane juridice române, și sucursale ale instuțiilor de credit din statele terțe, autorizate și supravegheate de BNR precum și instituții de credit din alte state membre ale UE, fie prin înființarea de sucursale, fie prin prestarea de servicii în mod direct, pe baza pașaportului unic emis de statul membru de origine”.

Numai că, Credit Europe Bank NV (banca olandeză, acționar majoritar al Credit Europe Bank România) și compania mamă a sucursalei sale din Malta, care îi acordare creditul lui Avram în 2007, a fost autorizată pe piața românească trei ani mai târziu: ”Astfel, la data de 04.01.2010 autoritatea competentă din statul membru de origine (DE NEDERLANDSCHE BANK – n.r. banca omoloagă BNR din Olanda) a notificat BNR furnizarea de servicii în mod direct pe teritoriul României de către Credit Europe Bank NV (…)Credit Europe Bank NV nu este o instituție de credit autorizată de BNR, aceasta putând să furnizeze servicii în mod direct pe teritoriul României pe baza notificării transmise BNR de către autoritatea competentă din statul membru de origine, respectiv de DE NEDERLANDSCHE BANK”. (vezi aici corespondeța integrală dintre BNR și Parchet Adresa Parchet si raspuns BNR 08 11 2018 daca Credit Europe Bank NV are sau a avut dreptul sa desfasoare activitati in Ro Adresa Parchet si raspuns BNR 26 03 2020 daca contractele de credit ipotecar puteau fi cesionate in 2014 raspuns BNR 13 11 2019 catre procuror ref la procedura autorizare Credit Europe Bank Adresa Parchet si raspuns BNR 23 06 2021 daca credit europe bank indeplineste conditii sa desfasoare activitati bancare in Ro)

 

Mii de procese

Avram Ion nu este singurul om de afaceri care s-a considerat păgubit în relația cu Credit Europe Bank România SA.

Conform datelor publice de pe portalul instanțelor de judecată, cele două entități bancare puse sub acuzare de procurori, Credit Europe Bank România SA și Credit Plus (Guld) Ltd, sunt parte în mii de procese nu numai cu persoane juridice, ci și cu persoane fizice.

Omul de afaceri Russu Ioan Valer, patronul unei companii de șlefuit piatră, a depus o plângere penală împotriva Credit Europe Bank România SA și a șapte persoane din conducerea acesteia pentru săvârșirea cu vinovăție a infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și spălare de bani.(Vezi aici Plangere Russu Venus Stones prin avocat la procuror cu datele personale blurate

Avocatul Adrian Cuculis, care reprezintă o serie de clienți supuși executării silite de către bănci, susține că sunt sute de mii de clienți persoane fizice și juridice ale Credit Europe Bank România SA iar valoarea activelor transferate din România în afara țării depășește 1 miliard de euro. ” Ca avocat, care se ocupă de fenomenul infractional al recuperatorilor de creante de peste 11 ani pot să zic că Credit Europe Bank România SA sunt cămătari legalizați. Am clienți cărora patronul turc al acestei bănci le-a zis direct că strategia băncii este să pună mâna pe cât mai multe portofolii de active din România ca să cumpere țara. Cred că ne aflăm în fața unei mușamalizări generalizate menite să protejeze această bancă”, spune avocatul Cuculis.

 

Spațiu gratuit pentru statul român

În paralel cu activitatea de creditare, patronii Credit Europe Bank România au decis să pună la dispoziția statului român spații generoase pentru găzduirea unor birouri ale Direcției Generale de Pașapoarte în mall-ul Plaza România.

Adică o direcție importantă a Ministerului de Interne, care coordonează și activitatea Poliției Române, ai cărui angajați, ofițeri de poliție judiciară, lucrează la dosarele penale în care este anchetată banca turcilor.

Inițiativa a venit din partea TIKA, o agenție guvernamentală care reprezintă interesele guvernului Turciei în România.

Formal, contractul de comodat este încheiat între Instituția Prefectului -Municipiul București și București Mall Development and Management SRL.

“Contractul încheiat între Instituția Prefectului-Municipiul București și București Mall Development and Management SRL este un contract de comodat. Potrivit contractului locatarul are ca obligație de plată doar plata utilităților și a întreținerii spațiilor comune, plăți efectuate și pentru care nu există  restanțe. Nu avem cunoștință despre existența unor solicitări, respectiv facilități acordate de Statul Român (n.r. către patronii turci ai Plaza Mall. Valoarea totală a utilităților și a întreținerii spațiilor comune plătite pe perioada derulării contractului la zi este în cuantum de 1.799.696 lei“, se arată într-un răspuns al Prefecturii București pentru DiscoverProject.

La nivelul Prefecturii nu există temeri legate de faptul că ar putea exista breșe de Securitate legate de faptul că un serviciu esențial al statului român este găzduit în birourile private ale unei companii turcești la inițiativa unei agenții guvernamentale din Turcia: “La nivelul Serviciului Public Comunitar de Pașapoarte al Municipiului București sunt respectate măsurile de protecție a informațiilor conform obligațiilor prevăzute de actele normative cu incidență în materie. Totodată, menționăm că nu au fost identificate vulnerabilități referitor la securitatea datelor”.

Nici biroul de la București al TIKA, nici proprietarii Plaza Mall nu au dorit să răspundă întrebărilor DiscoverProject pe marginea relației dintre statul român și compania turcească și agenția de stat din Turcia.

BANII EUROINS SE PLIMBĂ PRIN PARADISURI FISCALE

5 April 2021

Stelian Negrea

Bulgarii care controlează Euroins au transformat compania de asigurare într-o pușculiță proprie de sute de milioane de lei, în timp ce mii de asigurați stau prin tribunale ca să recupereze câteva mii de lei.

 

Pe contrasens.

 În ianuarie 2020, un bărbat de 52 de ani merge la o judecătorie de lângă București ca să-și recupereze banii din asigurarea RCA, după ce fusese victima unui accident rutier cu aproape un an în urmă. Revendică atunci aproape 4500 de lei, după ce compania de asigurări îi amânase repetat plata.

Mii de victime ale unor accidente rutiere fac anual astfel de drumuri în instanțe pentru că firma de asigurări nu le acoperă daunele.

În timp ce victimele se plimbă prin tribunale, banii companiei de asigurare se plimbă inclusiv prin paradisurile fiscale, finanțând diverse afaceri ale administratorilor bulgari de la Euroins.

Tot în ianuarie 2020, aproape 16,5 milioane de lei se adăpostiseră în conturile unui offshore cipriot, Kamalia Trading Limited. Plecaseră din România, de la compania de asigurări, ca un împrumut pe termen scurt. În acte, offshore-ul cipriot e deținut de consultanți și avocați din însoritul paradis fiscal european, unde decenii la rând marii afaceriști și-au ascuns banii în tentativa lor de a evada fiscal.

În mod normal, tranzacția cu offshore-ul cipriot ar fi trebuit analizată de autoritățile române, susține un consultant fiscal consultat de DiscoverProject: “Ca administrator nu poți să folosești banii companiei cum dorești, legea societăților comerciale și regulamentele ASF interzic astfel de împrumuturi atunci când sunt între companii afiliate, dar, probabil, că în acest caz ASF nu a demonstrat cine se află în spatele companiei cipriote”, susține un expert fiscal despre aceste împrumuturi.

Într-o discuție cu reporterii DiscoverProject, noul CEO al Euroins, Tanjia Blatnik, susține că nu deține informații despre acest împrumut. Ni-l indică drept sursă de informații pe Georgi Markov, Deputy CEO Euroins Insurance Group, cel care este deținătorul tuturor informațiilor din Euroins, „omul cu cifrele”.

Banii clienților Euroins se plimbă prin paradisurile fiscale

Nici acesta nu știe despre acest împrumut și nici cine sunt acționarii off-shore-ul cipriot. Ne promite că se va interesa despre această companie însă informațiile nu ne-au mai fost furnizate.

 

Tranzacții suspecte

Tranzacții între administratorii bulgari ai Euroins și o companie de la sud de Dunăre au mai fost analizate și sancționate de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), arbitrul pieței de asigurări.

Aceste împrumuturi nu sunt forme de a scoate bani din Euroins ci sunt modalități de a investi, de a diversifica portofoliul companiei. Ele sunt făcute pentru a asigura un portofoliul de investiții al companiei și au fost rambursate de către companiile către care le-am oferit. Nu este nimic anormal în acordarea unor astfel de împrumuturi între companiile din grupul Eurohold, sunt un instrument financiar. Avem propria politică de investiții care respectă legislația în vigoare. Astel de împrumuturi reprezintță circa 5-6% din investițiile noastre, restul sunt reprezentate de bonduri guvernamentale și altfel de investiții“, afirmă Markov.

Pe 20 februarie 2020, ASF a sancționat conducere Euroins pentru împrumuturi acordate companiei bulgare Starcom Holding. Un punct-cheie pentru sancționarea conducerii companiei de asigurări a fost modul în care aceasta a finanțat compania bulgară afiliată:

În cadrul investițiilor realizate de societate, s-au efectuat anumite tranzacții în baza unor contracte REPO încheiate cu societatea Starcom Holding din Sofia, cu sediul în str. Christofer Columbus nr. 43, instrumentele tranzacționate fiind acțiuni în societatea Eurohold Bulgaria”, se arată în decizia ASF.

La finalul lunii decembrie 2018, finanțările Euroins către Starcom Holding erau de aproape 28 de milioane de leva (circa 14 milioane de euro). Valoarea lor contabilă a scăzut de aproape patru ori un an mai târziu.

ASF a pus atunci în evidență relațiile dintre administratorii companiei de asigurări și, respectiv, compania afiliată, Starcom Holding:

“Domnul Assen Milkov Christov, membru al consiliului de administrație al Euroins România deține mai mult de 50% din acțiuni la societatea Starcom Holding și este, împreună cu d-nul Kiril Boshov, administrator atât la societatea Euroins România, cât și societatea Starcom Holding. Toate contractele de împrumut (finanțare) REPO încheiate de Euroins România cu Starcom Holding au fost semnate de d-nul Assen Christov, din partea Starcom Holding, și au vizat finanțări și transferul temporar de acțiuni Eurohold (cu obligația răscumpărării acestora la scadența contractului”.

Conducerea Euroins a cerut supendarea deciziei ASF în instanță, argumentând că aceste finanțări nu pot fi catalogate ca fiind “conflicte de interese”.

Asta deși administratorii bulgari ai Euroins, Assen Christov și Kiril Boshov, se aflau la ambele capete ale tranzacției. Practic, Christov decidea finanțarea de către Euroins, iar de partea cealaltă semna contractul cu Starcom, care primea banii.

În fața judecătorilor, avocații Euroins au susținut că nu poate fi vorba de un conflict de interese pentru că ar fi existat obligația răscumpării acțiunilor:

(…) în aprecierea si analiza cerințelor privind conduita profesională a dl. Assen Mîlkov Christov si a dlui. Kiril Boshov prevederile art. 2 alin. 2) lit. b) din Regulamentul nr. 2/2016 sub aspectul conflictului de interese, faptul că acordarea împrumuturilor REPO de către Euroins către Starcom Holding nu se poate considera ca s-au creat premisele unui conflict de interese, având în vedere că în cadrul acelor contracte de împrumut era prevăzută obligația răscumpărării acțiunilor Eurohold la momentul scadenței contractului, astfel încât orice risc privind restituirea împrumutului era minimizat, prin reglementarea răscumpărării valorilor mobiliare ca obligație.

O suveică mai mare.

Banii transferați către compania bulgară au reprezentat doar o mică parte din sumele investite de Euroins în alte companii din grup.

Sunt zeci de astfel de finanțări în ultimii ani, în lei, euro și leva. Zeci de milioane de euro au plecat astfel din Euroins către companii afiliate.

Oficialii Euroins nu vor să divulge valoarea totală a tranzacțiilor de acest fel realizate de companie cu entități din cadrul holdingului bulgar în ultimii zece ani. „Nu vă putem oferi acum o cifră exactă a volumului total al împrumuturilor intra group acordate de Euroins în ultimii zece ani. De altfel nici nu cred că ar avea vreo relevanță deoarece sunt împrumuturi acordate în limitele legislației în vigoare la dobânzile pieței. Pe parcusul mai multor ani poate fi vorba de sute de milioane de lei”, susține Markov.

Spre exemplu, un alt împrumut de 9 milioane de lei a mers către Synthetica AD, o altă companie bulgară afiliată Eurohold.  În plus, aproape 5 milioane de lei au finanțat, tot printr-un împrumut pe termen scurt, Asterion Bulgaria AD, o altă firmă din grupul Eurohold.

Legea societăților comerciale, invocată de ASF în cazul împrumuturile Euroins-Starcom, prevede mai multe interdicții: “(…) este interzisă creditarea de către societate a administratorilor, soțul sau soția, rudele ori afinii până la gradul al lV-lea inclusiv ai administratorului, sau dacă operațiunea privește o societate la care una dintre persoanele anterior menționate este administrator ori deține, singură sau împreună cu una dintre persoanele sus-menționate, o cotă de cel puțin 20% din valoarea capitalului subscris”.

În plus, cei doi bulgari din Consiliul de administrație al Euroins au luat hotărâri și în calitate de membri în Adunarea Generală  a Acționarilor, ca unici reprezentanți ai acționarilor. Potrivit ASF, acest lucru contravine legii societăților comerciale, care stipulează:  “Membrii consiliului de administrație, directorii, respectiv membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, ori funcționarii societății nu îi pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s-ar fi obținut majoritatea cerută”.

Asterion Bulgaria are sediul tot pe strada Cristopher Columbus 43, unde funcționează și Starcom Holding. S-a numit înainte Avto Union Group EAD și este încă o companie din Eurohold, grupul bulgar care deține controlul asupra Euroins.

Holdingul bulgar numără zeci de companii, cu diverse activități, unele înregistrate în paradisuri fiscal, precum Cipru sau Insulele Virgine Britanice.

Divizia de comerț și închirieri autovehicule a grupului a fost consolidată în urmă cu aproape un deceniu, când prin mai multe tranzacții offshore, Eurohold a preluat controlul unei alte companii de comerț și închiriere de autovehicule.

Compania se numea Avto Union Ad și a fost deținută până în 2008 chiar de către Kamalia Trading Limited, offshore-ul cipriot împrumutat generos în ultimii ani de compania Euroins.  Avto Union Ad a primit, rândul ei, bani de la Euroins România.

 

De partea cealaltă, Asterion Bulgaria este implicată, la București, în fosta Eurohold Automotive SRL, redenumită apoi Bopar Express SRL.

Din nou în instanță.

Acum doi ani, un alt bărbat a primit acasă o notificare cum că Asterion Capital LLC, tot o firmă offshore, solicită executarea lui silită. Se trezise cu poprire pe contul bancar în care-și primea lunar salariul.

Asterion Capital preluase, de fapt, o creanță de la Euroins. Bărbatul își dă seama că e doar o coincidență de nume, pentru că adresa și codul numeric personal erau diferite.  Șocul lui fusese însă cu atât mai mare, cu cât mai trecuse o dată printr-o experiență similară cu zece ani mai devreme. În 2009, Euroins încercase să-l execute din nou silit, acuzându-l că a condus beat și a provocat un accident rutier, iar compania ar fi acoperit pierderile.

Dar, susținea el, nu fusese niciodată în mașina respectivă și nu avusese nicio treabă cu accidentul rutier respectiv.

Am fost din nou șocat să reiau ciclul reclamațiilor la executor. Am luat legătura cu un avocat care a solicitat clarificări”, le-a spus bărbatul judecătorilor când a solicitat daune morale pentru modul în care a fost tratat. Bărbatul a adăugat că nici după ce a solicitat, prin intermediul avocatului, clarificări, n-a primit vreun răspuns nici de la Asterion Capital, nici de la Euroins (care cesionase presupusa creanță), prin care să-și fi cerut „măcar scuzele elementare”.

Față de toate aceste aspecte, consider că sunt îndeplinite toate elementele răspunderii civile delictuale cu privire la fapta ilicită (pornirea abuzivă a executării silite), prejudiciul material (zile de muncă pierdute pentru a obține dovezile necesare) cât și moral (starea de stres și supărare cauzată de o executare silită nejustificată, blocarea încasării salariului, necesitatea de a duce documente justificative la bancă pentru încetarea executării), legătura de cauzalitate și vinovăția.”, arată el în dosarul din instanță.

În ultimii ani, Euroins a cedat creanțele față de diverse persoane, de la care are de recuperat bani, către compania Asterion Capital LLC, cu care încheia contracte de cesiune. Compania de asigurări renunța astfel la încasarea sumelor, mulțumindu-se cu o mică parte din valoare. În schimb, sumele recuperate alimentau conturile companiei Asterion Capital.

Nu este o activitate pe care să o facem zilnic însă, și noi ca și băncile comerciale, ne vindem unele portofolii de asigurări pe care ne ia foarte timp să ne recuperăm banii. Le vindem la 90% din preț și niciodată nu le-am vândut la 10-20% din vaoarea acestora“, susține CFO-ul Euroins.

“Prețul la care aceste cesiuni au loc este o altă problemă care poate afecta Euroins, așa că astfel de tranzacții trebuie verificate atent de autoritățile de supraveghere și control”, susține expertul fiscal citat.

În opinia lui, modul în care o mare companie de asigurări își finanțează companiile afiliate și ulterior renunță la creanțe, prin cesiunea lor către alte companii de afară, la prețuri netransparente, ridică mari semne de întrebare privind supravegherea făcută de autorități, atât ASF, cât  și Fiscul român.

“Trebuie văzut cum au afectat aceste operațiuni activitatea financiară a Euroins, pentru că orice companie de asigurări are de îndeplinit criterii de lichiditate și solvabilitate, cu atât mai mult cu cât vorbim de o companie sancționată deseori pentru modul în care gestionează dosarele de daună”, mai spune consultantul fiscal.

PRINCIPALELE FINANȚĂRI EUROINS

(Situația la 31 decembrie 2019)

 

COMPANIE SUMĂ OBSERVAȚII
Synthetica AD

 

31, 8 milioane leva Acțiuni cotate
Eurohold Bulgaria 5,485 milioane leva Acțiuni cotate
Chimimport AD

 

6,663 milioane leva Acțiuni cotate
Sentinel Principal Sofia (Euro-Finance) 7,366 milioane leva Părți în fonduri comune de investiții
Avto Union AD

 

1,419 milioane leva Obligațiuni și alte titluri cu venit fix
Eurohold Bulgaria AD

 

22,4 milioane euro Obligațiuni și alte titluri cu venit fix
Futures Capital AD 12,117 milioane euro Obligațiuni necotate
Starcom Holding

 

6,5 milioane leva Plasamente obligațiuni