Și mie mi-au cerut Sorin Oprescu și fiul lui o nesemnificativă sumă de 60.000 de euro plus ceva mărunțiș în monedă națională că le-am dezvăluit niște afaceri cu maidanezi

7 September 2015

07.09.2015

Stelian Negrea

Stau și mă uit la citația venită de la Tribunalul Bucuresti după ce Sorin Oprescu, fiul său și asociația Portico a prietenilor fiului, încă,primarului general al Capitalei m-au dat în judecată nemultumiți de o anchetă de-a mea legată de o afacere de-a lor cu maidanezi. Am găsit-o printre documentele de pe birou printre alte citații de la alți petenți nemultumiți de anchetele mele și încerc să o reevaluez după zilele acestea în care Sorin Oprescu a fost reținut pentru 30 de zile pentru că a luat o șpagă de 25.000 de Euro, fiind prins în flagrant de procurorii DNA. Documentul are o greutate aparte deoarece mi se cer drept despăgubiri de 60.000 de Euro și mai trebuie să mai plătesc în solidar cu Evenimentul Zilei unde am publicat respectivele anchete înca 200.000 de lei (vezi documentele aici ). Sorin Oprescu nu e primul nemulțumit de anchetele mele care e urcat în duba poliției ca ultimul infractor de drept comun. Voiculescu Dan a fost primul.

Afacerea “Dogtown” pe care am dezvăluit-o arată cum Primăria Bucureștiului intra în afaceri cu maidanezi cu Asociatia Portico deținută de trei prieteni ai fiului său dintre care unii era și sponsori ai campaniei sale electorale. Practic Primăria Capitalei aduna maidanezii din București  și investea într-o facilitate de adăpostire a acestora din comuna Uzunu din Giurgiu unde de îngrijirea acestora se ocupa asociația prietenilor fiului primarului general al Capitalei. (http://www.stiri.com.ro/stire-29900/tunul-lui-sorin-oprescu-mega-escrocheria-adapostul-de-maidanezi.html nu am reușit să găsesc originalul; http://www.evz.ro/tunul-lui-oprescu-e-adevarat-si-ce-i-cu-asta-985134.html). Găsiți toate detaliile acestei afaceri putrede la linkurile de mai sus asezonate inclusiv cu recunoașterea din partea lui Sorin Oprescu că el i-a invitat în primărie pe prietenii fiului pentru a parafa această afacere. Și nu numai pentru că Asociația Portico dezvolta o serie de alte proiecte cu Primăria Capitalei fără să se împiedice în vreun conflict de interese sau în vreo licitație pentru selecție de proiecte.

Nu știu de unde îi venea lui Sorin Oprescu acest sentiment al impunității, de ce se gândea că brațul lung al legii nu îl poate atinge pe el și pe apropiații săi. Această întrebare e cu atât mai grea dacă ne gândim că dintre toți primarii din Bucuresti, Sorin Oprescu era singurul care a primit în mod constant și conform legii informații și atenționări de la serviciile de informații legate de posibile fraude cu banul public pe care le-ar putea comite subordonații săi. Înțeleg fără să o accept vreodată ca pe o practică normală și deontologică că pe partea de mass-media putea oferi contracte de sponsorizare generoase care închideau ochi și minți curioase așa cum s-a întâmplat, de exemplu, în campania din 2012 când pur si simplu la conferinta de presă când l-am întrebat despre afacerea “Dogtown” toți jurnaliștii prezenți păreau vrăjiți de Sorin Oprescu.

Nouă celor rămași în libertate dar nu și orcilor din mass-media, care îl apără cu înverșunare pe Sorin Oprescu, ne rămâne sarcina dificilă de a găsi un răspuns la întrebarea: cum de a fost posibil ca acesta să fie prins în flagrant de către procurorii DNA după ce doi dintre apropiații săi fuseseră arestați în lunile anterioare în urma unor flagrante în care luau șpăgi consistente. Să fie doar lăcomia? Să fie o insațietate imposibil de potolit? Să fie vreo boală încă necunoscută răspândită în rândul înalților functionari publici și demnitari? Să se fi bazat prea mult pe relațiile formate pe seama tatălui său, fost general de Securitate?

Orice ar fi fost, practicile lui Sorin Oprescu și ale camarilei sale din Primăria Capitalei țin de o Românie arhaică și primitivă crescută în comunismul canceros de care trebuie și e imperios necesar să ne despărțim. Oricât s-ar da cu fundul de pământ orcii mediatici ai lui Voiculescu Dan sau Sebastian Ghiță să transforme albul în negru, certitudinile rămân ca pata de pe fruntea lui Gorbaciov. Oricât ar miorlăi Victor Ponta și alți aliați politici după Sorin Oprescu, steaua acestuia a apus iremediabil într-o singură seară când ieșea la o plimbare prin București cu 5.000 de euro înseriați și marcați. Ce a urmat: arestarea pentru 24 de ore, urcatul în duba Poliției și încătușarea plus arestarea pentru încă 30 de zile vin să pecetluiască ieșirea pe ușa din dos și în șuturi din politică a unuia dintre cei mai mari impostori din politica românească. Evident că nu e singurul de până acum și nu va fi ultimul.

Lupta anticoruptie e una permanentă și nesfârșită iar România nu va fi prima țară din lume unde lăcomia va fi eliminată complet și întotdeauna se vor găsi tineri sau bătrâni aparent onești până mai ieri care să ia cu copy-paste modelul de a face politică al lui Sorin Oprescu așa cum există acum moguli media care au făcut tot copy-paste după modelul lui Voiculescu Dan. Apropos, v-am spus cumva că prezența constantă, evident că numai în culori angelice (aveți aici o mostră gretoasă de odă închinată doctorului http://jurnalul.ro/calendar/la-multi-ani-sorin-opescu-628173.html ) a lui Sorin Oprescu în trustul media al lui Voiculescu Dan era însoțită și de afaceri între cele două familii de foști securiști  veniți din cenușiul comunism?

Mă reîntorc la citația venită de la Tribunalul București după procesul intentat mie și fostului meu angajator, Evenimentul Zilei, de către Sorin Oprescu și fiul său: e o reacție tipică de politruc bolșevic prins cu mâța în sac care sfidează și amenință în loc să renunțe la afaceri toxice cu instituția pe care o conduce, afaceri care, în cele din urmă, i-au adus o anchetă a DNA și un arest preventiv urmate de ieșirea din scena publică și un lung proces în justiție care, cel mai probabil, se va încheia cu o condamnare cu ani de pușcărie și consfiscare a unei părți din avere.