Cu românul la psihiatru. Luptătorul anticorupție care votează cu hoții sau cu ajutoarele de hoți

6 June 2016

06.06.2016

 

Întrebarea care unora le dă fiori pe șira spinarii iar altora plăceri orgasmice e vedeta acestor alegeri locale: cum se face că românii susțin din plin lupta anticorupție și DNA și își freacă mâinile de bucurie când un politician corupt e scos în cătușe dar aceeași români au votat masiv la aceste alegeri locale totalmente la București cu PSD un partid plin de politiceni corupți, dar și cu alți mușterii ai DNA la Baia Mare, Craiova, Brașov și cu alți mușterii lipsă ai DNA pe la Constanța? Cum e posibil logic și chiar fizic ca în mintea românului să încapă o admirație pentru cel care aplică pedeapsa dar și o adorație fățișă pentru cel căruia i se aplică pedeapsa? De unde o astfel de atitudine cel mai probabil schizoida?Când minte și când spune adevărul românul legat de lupta anticorupție? E posibil să fie sincer în ambele cazuri?

Nu PNL e principalul învins la aceste alegeri locale pentru că, dincolo de situația dezastruoasă de la București, unde a reușit unica performanță să înroșească un oraș declarat de dreapta, a reușit scoruri bune în țară și cred că se va stabiliza undeva la 10 puncte procentuale în spatele PSD. Absenteismul masiv a fost cauzat de decizia votului într-un singur tur de scrutin, a unei noi legi electorale, care a limitat masiv cheltuielile cu publicitatea și expunerea candidaților, și nu în ultimul rând lupta anticorupție și DNA.

De altfel ultimele două au fost marii învinși în această campanie electorală deși fenomenul și organul nu au participat direct în campanie dar au împânzit teamă viscerală în rândul majorității candidaților. Perfect justificată pentru că fenomenul corupției în rândul clasei politice centrale și locale e unul cvasigeneralizat. Au și pentru ce să se lupte: autorităție locale și centrale cheltuie anual pe bunuri și servicii 15-16 miliarde de euro din care Curtea de Conturi susține că aproximativ 40% sunt sifonați.

Am tot sperat că jucătorii existenți în piața politică vor avea o criză de conștiință și vor face un pas înapoi sau măcar vor ceda în fața dorinței absolut necesare de curățenie susținută cel puțin la nivel declarativ de către populație. Am greșit. În afară de București unde de la Sorin Oprescu până la Andrei Chiliman s-a făcut pasul înapoi cu excepții totuși de tip Piedone, Robert Negoiță și Vanghelie în țară a fost o veselie cvasigeneralizată a candidaților cu probleme penale. Culmea este nu numai că aceștia au avut tupeul pantagruelic să candideze și să-și apere feudele, pe care și le-au cimentat în timp, dar mulți dintre aceștia indiferent că au fost de școală mai veche sau tineri au și fost aleși într-o proporție zdrobitoare: Cătălin Cherecheș la Baia Mare cu 70%, Olguța Vasilescu la Craiova și George Scripcaru la Brașov cu 60% sunt cele mai frapante exemple.

Sunt situații aparent mai puțin dezastruoase cum este Constanța unde Decebal Făgădău, paharnicul tripletei toxice Mazăre-Nicușor-Strutinsky, toți anchetați sau trimiși în judecată în diferite dosare de corupție ale DNA, a ieșit cu ceva emoții primar dând copy-paste metodelor toxice. Practic, DNA a făcut curățenie la vârful hidrei dar i-a lăsat intact corpul, ba i-a permis să îi răsară un cap mai mic.

Că o camarilă conducătoare nu face pasul înapoi și se zvârcolește în toate formele imposturii pentru a scăpa de mâna lungă a legii e de înțeles din punct de vedere al instinctului de supraviețuire. Niciodată de apreciat. Însă ce se întâmplă cu electoratul care, deși a ieșit în număr extrem de mic la vot, de doar 30% în București, de exemplu, a preferat să ștampileze coruptul deși la nivel declarativ preferă anticorupția și DNA?

E adevărat că au votat foarte puțini, practic doar nucleul dur de votanți și de simpatizanți plus familiile acestora și o mână extrem de restrânsă de entuziaști, dar totuși să existe vreunul, măcar unul chiar și din “prostime” care să își dea votul pentru cineva care l-a furat? Cred oare „deștepții” că “prostimea” nu are instinct de supraviețuire și zâmbește tâmp în fața agresorului din politică când îi mai îndeasă mâna adânc în buzunar?

Răspunsurile ezitante, căutarea după unele răspunsuri care să fie logice și să aibă parfum de credibilitate va lungi agonia și va umple de fiori pe șira spinării și lehamite în creștere pe susținătorii luptei anticorupție dar le va oferi noi plăceri orgasmice detractorilor luptei anticorupție ale căror puseuri gălăgioase le va oferi noi și noi motive pentru încă un asalt împotriva luptei anticorupție la nivel legislativ.

Să fi impresionat atât de mult la tv lungile boceli ale corupților și ale numeroșilor apărători ai acestora sau DNA dar și alte parchete să fi înregistrat un eșec de etapă în instrumentarea unor cazuri și în explicarea altora sau pur și simplu să-și fi ales un timing ce îi este defavorabil? Să nu mai poată DNA să facă față fenomenului generalizat sau există și în această instituție un păgubos proces de privit în oglindă la propria vanitate și excepționalitate profesională care îi direcționează către autism privit ca unicitate nemaiîntâlnită? De bine, evident că nu se poate altfel la DNA.

Fără doar și poate că lupta anticorupție nu trebuie să se oprească în ciuda tuturor cântecelor de lebădă ale politicienilor și chiar a faptului că au reușit să își vândă cu brio electoratului propriile vicii, lăcomia de bani și de putere, învelite în staniol de virtute.

Pentru că nu numai la nivel central acolo unde PSD a pus mâna pe tot, deși nu toți noii lor primari sunt bântuiți de corupție ba chiar unii dintre ei au lupta cu rețele mafiote extrem de bine ancorate în ultimii ani, dar mai ales în țară feudele politicienilor indiferent de partid s-au întărit începând cu Baia Mare, continuând cu Brașov, Alba Iulia, Craiova sau Constanța.