Cum a ajuns PSD-ALDE sa aiba comportamentul unui dictator fioros si fricos

6 June 2017

Cel mai mare partid din Romania traieste un paradox: puterea,pe care o detine prin majoritatea parlamentara solida din Parlament, este echivalentul in realitate al unei slabiciuni executive printr-un guvern, pe care nu-l controleaza asa cum si-ar dori, desi Opozitia parlamentara este inexistenta, principalele partide de opozitie fiind macinate de lupte de putere intestine. PSD-ALDE este ca un dictator fricos care merge pe varfuri in propria casa si se repliaza la fiecare chitait de nemultumire.

In aceste conditii, sefului PSD si celui al ALDE nu le raman decat sa duca o lupta la baioneta mai ales in mass-media aservita si in parlamentul pe care-l controleaza autoritar insa fara succes major in “planul tactic” al puterii acolo unde toti viseaza sa domine.

Amenintarea cu demiterea propriului guvern al carui sef, Sorin Grindeanu, pare sa ia distanta din ce in ce mai accentuat fata de seful PSD, Liviu Dragnea, e menita pe de o parte sa aduca disciplina de partid impusa de acesta din urma in PSD si in guvern dar si o lovitura de imagine pentru vizita, pe care Klaus Johannis, o are in aceste zile in SUA si care va culmina cu intalnirea cu presedintele SUA, Donald Trump.

E totusi greu de crezut ca Dragnea va recurge la un asemenea gest extrem dar asta nu inseamna ca nu poate folosi acest prilej pentru o pozitie de forta atat in propriul partid cat si in relatia cu seful Opozitiei, Klaus Johannis. Mai ales ca atat Dragnea dar si Johannis au fost purtati pe brate de comunitatea israeliana in demersurile lor de a se face cat mai vizibili si cunoscuti in exterior.

Actuala majoritate PSD-ALDE are, cel putin teoretic, sanse sa fie mai puternica decat infamul si defunctul USL. Opozitia este macinata de lupte intestine. Pe de o parte PNL se taraste fara vlaga si fara chef pana la proximul congres unde cu o lehamite nemaintalnita il vor alege drept presedinte al partidului pe Ludovic Orban sperand sa nu aiba soarta PNTCD-ului si sa leviteze fara miscari ample si lideri de anvergura in mod optimism in jurul pragului de 20%.

USR, speranta declarata a tuturor devenita in mai putin de un an de zile dezamagirea nedeclarata a multora, a cazut in capcana intinsa de PSD si Coalitia pentru Familie pentru referendumul pentru definirea familiei pierzandu-si pe nevazute si nemestecate liderul Nicusor Dan care a tinut cu dintii de un os ce nu ar trebui sa-l molfaie. Liderul fostONG-ist galagios ar vrea sa revina asupra deciziei prin niste manevre de tip razgandeanu.

Si ca ridicolul sa fie decisiv, in timp ce Nicusor Dan isi strangea cariocile si pleca din sediul USR, frantuzoaica careia ii sopteste sotul la ureche strategia politica, Clotilde Armand, declara vesela ca USR va adopta o lista cu 10 teme de dezbatere sensibile din societate asupra carora membrii de partid nu se vor mai pronunta. Adica USR vrea sa continue linia de pana acum: sa facem politica dar sa nu ne bagam. Vor unii sa dezlipeasca Dobrogea si sa o alipeasca Bulgariei sau vor unii sa iesim din NATO, noi nu ne pronuntam ca sunt subiecte de pe lista tacerii.

La capitolul Opozitie nu mai trecem si PMP si minoritatile altele decat UDMR din motive evidente: partidul celui care l-a invins pe Mircea Geoana are interese comune cu PSD si lucreaza in cardasie cu acesta in timp ce minoritatile au jucat intotdeuna cu Puterea la fel cum o face UDMR in ciuda faptului ca formal se vaicareste ca ingroasa randurile opozitiei.

Fara adversar politic in exterior in afara presedintelui Johannis, majoritatea politica PSD-ALDE s-a reorientat in a-si ataca propriul guvern al carui sef a inceput sa ia incet,incet distanta de Dragnea imediat dupa adoptarea in februarie a infamei OUG 13. Desi sunt voci razlete, care vorbesc despre faptul ca Grindeanu ar incepe chiar o consolidarea in partid stiut fiind faptul ca pofta vine mancand adica odata ajuns la ieslea puterii e greu sa nu-ti manjesti boticul, e greu de crezut ca acesta va reusi intr-o perioada scurta sa-i traga partidul de sub picioare lui Dragnea in ciuda faptului ca acesta se remarca aproape exclusiv prin actiuni speculative de imagine amplificate de masinaria mediatica pe care o controleaza.

In relatia cu ceea ce pare a fi inca la acest moment singurul sau adversar de calibru, Klaus Johannis, cu garda sa pretoriana formata din serviciile secrete, pe care toti tanjesc ca niste adolescenti in calduri sa puna mana, Dragnea a ales tot un soi de joc prin care ar putea sa-i strice acestuia vizita de calibru din SUA care se va finaliza cu intalnirea cu Donald Trump: stirbirea autoritatii prezidentiale cand acesta e plecat prin demiterea guvernului. Nu stiu de ce Dragnea nu apeleaza si la viclenia sa, de care da dovada cu varf si indesat in gestionarea afacerii Tel Drum pe care toti au incercat sa i-o lege de gat dar n-au reusit inca, la nivel si nu ia in brate cartea intelepciunii care i-ar dicta, in aceste momente, sa fim toti stransi uniti in jurul interesului national cand ne vedem tocmai la Casa Alba cu partenerul nostru strategic. Mai ales ca si el, la randul sau, s-a gudurat pe langa Trump la ceremonia acestuia de investire. Si bine a facut.

E greu de inteles de ce Dragnea recurge doar la lumini si umbre si mai grav de ce acest scenariu pare sa fie singurul pentru perioada pana la urmatoarele alegeri parlamentare. De ce dincolo de atacul lor constant si toxic la Justitie nu reuseste sa se remarce decat prin promisiuni desarte de majorari de pensii si salarii la tot cartieru, de numiri politice dintre care multe controversate, de atacuri haotice si prost directionate catre unele multinationale in timp ce asupra celor care ar merita atentia autoritatilor sunt lasate sa-si faca de cap, si de o permanenta suspiciune ca multe din contractele guvernamentale sunt pregatite special doar pentru clientele de partid.

Fiind o fire dictatoriala si caruia ii place sa i se afiseze supusenie si loialitate neconditionate– atitudine venita si din modul cum a condus judetul Teleorman – Dragnea arata ca un elefant scapat in magazinul cu portelanuri unde vrea sa arate ca e si fioros dar unde-i iese la suprafata doar frica.