Ciuma rosie si panicardul verde. Fosti si actuali comunisti vopsiti in culori diferite

30 June 2017

Buzunarul a fost ieri ars de doua evenimente majore, unul mai mediatizat decat celalalt desi impactul ar putea sa fie invers: pe de o parte majoritatea rosie PSD-ALDE si-a trecut propriul cabinet prin Guvern anuntant un nou program de guvernare, care prevede noi majorari de taxe si impozite pentru a acoperi cheltuielile salariale din domeniul bugetar, iar pe de alta parte miscarea panicarzilor verzi de acum cativa ani ne-a adus in imediata apropiere a unei noi datorii de la bugetul de stat catre Gabriel Resources care a decis sa dea statul roman in judecata la ICSID, un tribunal international din Washington, cerand despagubiri de 4,4 miliarde de dolari pentru stoparea investitiei de la Rosia Montana.

Care dintre cele doua miscari comuniste de culori diferite, rosul clasic si verde pe stil nou, e mai toxica parca nici nu mai are importanta pentru ca factura pentru orgoliile lor de a se putea privi in oglinda dimineata o vom plati noi toti ceilalti care fie nu dorim ca statul sa fie in toti si in toate sau, pe stil nou, panica verde sa nu ne mai permita sa calcam o frunza in picioare fara sa ne facem o vina eternal din acest lucru.

Ce-ar mai fi de spus despre asaltul permanent al PSD-ALDE asupra fragilului stat de drept, asupra democratiei si finantelor autohtone? O camarile rosie si penala arondata a doua grupuri de interese care au reusit sa castige zdrobitor alegerile parlamentare din decembrie 2016 mituindu-si pur si simplu propriul electorat cu fantasmagorii si fantasme finantate cu bani pe care nu ii aveau din munca altora evident.

E un stil de a minti dus la extrem asezonat cu promisiuni care se umfla intr-o zi ca altele intr-un an de-ti iau ochii si iti las ape buletinul de vot doar ciocanul si secera, pardon cei trei trandafiri ai PSD-ului si eventual si palida pasare stilizata a celor de la ALDE al caror sef e supranumitul liberalul rosu.

Sa ne intelegem: nu doresc niciodata ca acele categorii sociale, pe care ciuma rosie si liberalul rosu le pacalesc sau le mituiesc la fiecare ciclul electoral, repectiv pensionari, bugetari, persoane defavorizate, locuitori ai unor comunitati mai mici sau din zone mai sarace ale Romaniei etcetc sa guste cu toata gura din fructul capitalismului salbatic pe care copii lor il gusta amar zi de zi fie pe la vreun patron si multinationala in Romania fie prin toata Europa unde au plecat la munca. Desi poate ar fi cazul ca astfel s-ar lecui de aceasta mare minciuna numita comunism/socialism cu parfum de solidaritate sociala in care unii isi cumpara voturi din patru in patru ani iar altii isi mai sporesc iluzoriu veniturile cu aceeasi ritmicitate.

Daca ei sau copii lor au uitat cum se traia pe vremea lui Ceausescu le-ar fi utila experienta cruda prin care trece Venezuela in aceste zile pentru a se lecui definitiv de comunism/socialism.

Dar nici nu putem sa intretinem la nesfarsit o “elita” politica rosie care castiga nestingherit alegeri doar pentru ca bazinul lor electoral e tinut captiv cu promisiuni electorale aici intelegand atat darnicia dar si amenintarea cu stoparea acesteia in caz in care nu voteaza asa cum li se sugereaza.

O astfel de elita nu numai ca isi corupe electoratul in permanenta dar este la randul ei corupta dovada fiind miile de dosare de coruptie instrumentate de DNA impotriva membrilor ei si atacul violent pe toate planurile pentru a ingropa definitiv aceasta lupta fie prin OUG 13, fie prin diferite legi in Parlament, fie prin subordonarea totala a CCR, fie prin infiltrarea Justitiei la cel mai inalt nivel la CSM si in unele instante, fie printr-un atac furibund in mass-media aservita.

Tabloul este completat de anuntul naucitor al PSD-ALDE de ieri de a revolutiona fiscal Romania decizie ce a adus protestul masiv al marilor investitori romani si straini.

Nu stim inca care este nota de plata pentru acest dans cu ciuma rosie pentru acest ciclu electoral insa stim care ar putea fi factura pe care panicarzii verzi, care au iesit in urma cu cativa ani cu sticla de PET la sosea sa protesteze ca asa era cool: 4,4 miliarde de dolari cer cei de la Gabriel Resources statului roman pentru blocarea proiectului de la Rosia Montana.

Si nu, acesti bani nu vor fi platiti de supraponderarul fost ONG-ist, Mihai Gotiu, de exemplu mare panicard verde, cel care intre doua somnicuri in Parlament isi numara banutii pe care, culmea, tot noi ii platim sub forma indemnizatiei de senator. Nici nu stii daca-ti vine sa te prapadesti de ras sau din contra sa te umpli de mandrie ca un ONG-ist galagios si gargaragiu aparator al mediului inconjurator a ajuns ditamai vicepresedinte al Senatului Romaniei din partea unei formatiuni politice a unor Gica contra cu scoala.

O lupta intre mai multi magnati americani in special – George Soros multimiliardarul filantrop cu interese economice in exploatarea de la Rosia Montana si mare investitor in cotatii pe aur si un finantator al unei vaste retea de ONG-uri inclusiv in Romania care au si chemat lumea in strada impotriva exploatarii de la Rosia Montana (spre deosebire de protestele impotriva OUG 13 unde George Soros nu a avut nici un fel de implicare) – si John Paulson, actualul actionar majoritar al Gabriel Resources, s-a transat, la vremea respectiva, in favoarea primului.

Odata cu castigarea alegerilor din SUA de catre Donald Trump, al carui principal consultant si finantator a fost Paulson, careia i se adauga si procesul impotriva statului roman al celor de la Gabriel Resources, e foarte posibil sa ne aflam in fata unor noi dezvoltari ale proiectului de la Rosia Montana. In plus, Trump a decis sa retraga SUA din Acordul de la Paris privind schimbarile climatice, una din cartile de capatai a panicarzilor verzi/adeptilor incalzismului global.

Niciodata n-a fost mai stravezie apropiere ideologica dintre ciuma rosie si panicardul verde: ambele ideologii promit revolutii, apeleaza la violenta, opereaza cu date si fapte masluite si se cred mesianici. Comunismul a sfarsitul sub rotile propriei impotente si se mai reintrupeaza intr-un stat esuat in timp panicarzii verzi se mai zbat inca ca pestele pe uscat reusind sa mai duca de nas atat democratii occidentale cat si autocratii estice.