Intrebare la Radio Erevan: se poate face reforma in Justitie cand se razboiesc intre ei procurorii si judecatorii?

21 September 2017

Reprezentarea grafica a celei de-a treia puteri intr-un stat democratic e o doamna cocotata pe un soclu legata la ochi si cu o balanta in mana.

Nu pentru ca a fost luata ostatica de catre cineva si se cere recompensa sau pentru ca vrea sa cantareasca un kilogram de mere dintr-o pozitie dificila ci pentru a ne asigura pe toti cei care mergem in fata ei, in instantele de judecata, ca vom fi judecati doar dupa lege, cu impartialitate si fara partinire.

Razboiul din aceste zile din interiorul Justitiei, faza pe Inspectia Judiciara, cu inregistrari, acuzatii de amenintari si presiuni arata mai degraba ca cei, care fac Justitie la noi, o vor legata la ochi pe doamna cu balanta tocmai pentru a o lua ostatica in cadrul unui razboi intestin in bucataria Justitiei.

Unii pentru ca nu mai suporta ceea ce ei denumesc “dosare politice facute de adversarii lor” iar altii pentru ca nu vor sa o predea “unor penali care nu urmaresc decat sa scape de dosarele lor din Justitie”.

Dincolo de aceasta batalie la varful Justitiei dintre cele doua tabere se pot face reforme reale in Justitie pentru justitiabil adica pentru cel care plateste taxe si impozite pentru finantarea Justitiei si care isi infraneaza orice pornire animalica pentru a-si rezolva sigur problemele tocmai pentru a apela la Justitie?

Ca e cu siguranta nevoie numai daca te duci dimineata sa-ti faci o copie dupa un dosar – dar doar in cele doua zile strict desemnate – la Judecatorie, sau daca vezi cum dosarul iti este carat in instant de judecata cu un carucior de supermarket, sau daca vezi ca judecatorul din dosarul tau are cateva zeci sau chiar sute de dosare la judecare. Doar intr-o luna. Sau numai daca vezi cum codurile reformate produc niste nemultumiri uriase dupa ce afli unele sentinte ale instantelor de judecata. Recunosc ca personal condamnarea in prima instanta pentru lotul de stapani de sclavi din Arges m-a socat prin micimea sentintelor, prin atitudinea procurorilor si a judecatorilor si prin pedepsele extrem de mici prevazute de legislatie pentru o fapta barbara: sclavia.

La noi puterea judecatoreasca e impartita cam nefiresc intre procurori si judecatori. In afara de cateva cazuri, primii iau mereu caimacul in dezbaterile din mass-media. In ultimii ani dosarele de la DNA le-au adus sclipici si artificii fara numar procurorilor de aici dup ace breasla procurorilor statuse multi ani in la umbra cam jenanta a cazului Elodia.

E adevarat ca e si foarte usor pentru ca procurorii DNA pescuiau intr-un iaz aproape plin doar cu pesti infectati: clasa politica autohtona impreuna cu o parte a mediului de afaceri s-au lacomit in permanenta si era destul de usor sa pui o eticheta de vinovat oricui trecea pragul intrarii de la DNA. Scrofulosi procurorii DNA puneau la finalul comunicatelor lor de presa ca “persoanele din dosarele judecate beneficiaza de prezumtia de nevinovatie” etcetc dar stiau ca opinia publica daduse deja verdictul: corupti.

La fel de adevarat este ca DNA s-a atins in principal de mediul politic si de afaceri autohton si infinit mai putin spre deloc de marile corporatii si de lobby-ul puternic de care acestea au beneficiat in parte de frica, in parte pentru ca acestia nu furau atat de grosolan cum o faceau ai nostri etc. Dar ma opresc aici pentru ca nu vreau sa risc sa fiu acuzat de nationalism de mucava in ciuda unor realitati faptice.

Desi procurorii DNA se plang ca sunt extrem de putini si ca au foarte multe dosare in lucru acestia le pot amana pe unele dintre acestea cu anii si le pot uita in sertare sub diferite motive pe care extrem de putini le pot controla sau le pot pune la indoiala cu argumente solide. De altfel una dintre cele mai legale dar si mai chestionabile metode a DNA-ului este tocmai prioritizarea dosarelor.

De cealalta parte, judecatorii nu pot face acelasi lucru pentru ca, odata admis dosarul la judecare, curg termenele, acesta devine public si legea ii obliga sa ofere o solutie in fiecare dosar intr-un termen rezonabil.

Cum ar veni greul Justitiei cade intr-o proportie mult mai mare pe judecatori insa procurorii si intr-o proportie covarsitoare cei de la DNA culeg caimacul.

Insa dincolo de adversitatile dintre procurori si judecatori si mai bizar dar si mai nepotrivit este actualul razboi din interiorul Inspectiei Judiciare care ne lasa sa vedem in toata splendoarea o bucatarie interna a Justitiei unde bucatarii par ca nu se spala pe maini, ca folosesc alimente perimate si ca mai si scuipa in mancare la sfarsit.

E din ce in ce mai evident ca partea aflata in ofensiva puternica odata cu castigarea de catre PSD-ALDE a alegerilor si care scotea mici scancete inainte de alegerile parlamentare de anul trecut duce o batalie pentru control a polilor de decizie din Justitie cu un DNA intr-o puternica defensiva.

E evident ca primii folosesc toate metodele care le trec prin minte si din punctul lor de vedere e de inteles nu si de acceptat. Insa unde s-au ascuns acestia pana acum? Cum de numeroasele reforme din Justitie nu i-au atins deloc sau cum s-au ferit ei mai exact de aceste reforme?

Cum de unii s-au grupat in jurul Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania (UNJR) si a Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR) iar altii in barca Federatiei Judecatorilor din Romania (FJR) care-si arunca fiecare uneia alteia sageti? Nimeni nu mai are timp sa puna la indoiala reprezentantivitatea fiecareia din cele trei asociatii.

Oare tabara DNA, care a beneficiat de un puternic sprijin logistic din partea SRI pana anul trecut cand acesta a fost taiat intr-un mod cel putin discutabil de CCR, nu are nici un fel de vina? Un singur exemplu desi sunt multe dar poate nu indeajuns de multe incat sa fie un modus operandi: cum e posibil ca procurorul Negulescu zis si Portocala de la DNA Ploiesti sa fie scos basma curata in urma anchetei interne a DNA, dar sa fie fortat sa isi dea demisia totusi, cand el purta discutii de alcov tocmai cu fiica unuia dintre cei pe care ii ancheta, ba chiar careia ii dadea si date din dosarul tatalui? Sau alt exemplu: cum e posibil ca cei doi procurori, Doru Tulus si Mihaela Iorga, sa fie scuipati afara din DNA ca doua masele stricate cu tinichele de coada dupa ce ani de zile au muncit cot la cot cu sefa DNA, Laura Codruta Kovesi.

Faptul ca DNA lucreaza atat de intens la mitul propriei infailibitati ii va fi in cele din urma fatal. Sa nu recunosti ca poti gresi si sa acoperi greselile asa cum o face cu o seninatate prosteasca si aroganta cealalta tabara iti va aduce in cele din urma dizgratia. Alt exemplu: au fost multe cazuri de persoane luate de DNA pe sus cu multa valva televizata, anchetate in dosare dupa care, la doi-trei ani, persoanele respective au primit hartii acasa cum ca dosarul respectiv fie a fost clasat fie ele au fost scoase de sub urmarire penala. Pai de ce DNA nu a fost la fel de receptiv in acest caz si sa dea un comunicat de presa in care sa spuna ca acele persoane au fost scoase de sub urmarirea penala sau ca dosarul a fost clasat?

Daca unii vor sa preia ostil o parte din Justitie inseamna ca nu mai poti reforma Justitia pentru ca altii se pun pe calcaie si nu vor sa-si recunoasca greselile, e drept mici la numar, pe care le ascund sub pres glazurandu-le cu probitate profesionala?

Si acum justitiabilule ia-ti inima in dinti, pune de o rugaciune si un acatist, scoate bani din buzunar pentru un avocat bun si mergi de maine in Justitie si roaga-te ca acest razboi de mai sus de la varful Justitiei sa nu aiba nici un efect asupra proceselor tale din instanta.